Când plouă floarea pare tristă
Dar lacrima ei n-ajunge in batistă
Potolește setea de la rădăcina
Iar ea emană bucurie și lumină.
Când plouă tu ești mereu senină
Norii nu-ți pot umbri a ta lumină
Căci ea vine din suflet, nu din soare
Chiar dacă viața uneori mai doare.
Acum, o lacrimă observ pe-al tău obraz
Și o sărut, că să uiți de necaz
Zâmbetul tău îmi spune c-a trecut
Și esti senină cum erai la inceput.
Adi 3PAS


Costumul cu ‘bulbuci’ al florilor atunci cand ploua, mi-a aparut mereu deosebit, in nici un caz trist!
Contin de multe ori reflexii superbe!
Cu oamenii e putin mai complicat! 🙂
Numai bine, Adi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, așa este Suzana, ține și e era ce simte fiecare, eu le-am perceput la un moment dat ca niste lacrimi… mulțumesc mult și toate cele bune!
ApreciazăApreciază