Ziua pământului



E ziua ta planetă dragă
Ce unii îți mai spun Pământ
Tu ești ca noi, trei sferturi apă
Planetă Albastră e mai potrivit cuvânt

Puterea ta de a ne ține-n viață
Iertarea pentru tot ceea ce noi greșim
Nu poate fi nicicum măsurată
Și de acesta te iubim.

Ne-ai oferit dintotdeauna
Apă, hrană și adăpost
Iar noi dorim să cucerim luna
Uitând că avem picioare pe pământ

Răbdarea ta este nemărginită
Accepți tot ceea ce noi nu mai vrem
De bogății, resurse tu te lași golită
Iar noi strigăm mereu, mai vrem.

Cutremur, furtună sau potop
E modul tău de a te curăța
Oricât de multe noi am ști
Neputincioși suntem în fața ta

Planetă dragă tu ești vie
Și ne răsfeți prin ceea ce înduri
Și încercam, în fiecare an
Măcar de ziua ta să fim mai buni…

Adi 3PAS-fiu al planetei

Puterea nu înseamnă forță

Și nici bani. Și nici influență că tot este in trend acest cuvânt.

Bine te-am regăsit. Poza reprezentativa a articolului a fost cea care m-a dus cu gândul la acest articol.

Este vorba de faptul că în mica gradina a unui bloc pe unde trec zilnic, anul trecut au apărut niste panseluțe. Diminutivul nu este deloc întâmplător deoarece sunt mult mai mici decât cele obișnuite. Și cum lucrurile mici par că sunt mai drăguțe, m-am topit efectiv după ele admirându-le in fiecare zi încât la un moment dat am pictat în acrilice o copie a pozei cu ele.

De când a venit primăvara, m-am tot uitat cu emoție și așteptam să apară. Până astăzi când an zărit de la distanță un punct galben printre verdele buruienilor. M-am bucurat și în acest fel am înțeles că toate ființele dețin aceasta inteligență care le dă forța necesară să treacă peste obstacole și să supraviețuiască.

Daca la oameni și la animale există o parte a creierului responsabila cu aceasta, la plante încă mă întreb ce le dă forța să treacă prin stratul de pământ și să iasă la suprafață când atunci când a ieșit este atât de firavă încât se frânge la cea mai ușoară atingere?

La oameni, căci aici doream sa ajung, puterea reală despre care vorbeam la inceput este cea interioară, și nu mă refer doar la cea responsabilă cu supraviețuirea ci la cea conștientă care deși este dezvoltată după naștere, daca o orientam către un scop și păstrăm atenția pe acesta, noi practic ajungem să convingem și latura responsabila cu supraviețuirea că acesta trebuie îndeplinit, în acest fel punem la treabă cea mai puternică forță din noi.

Practic trebuie să urmăm 3PAS(I) intr-o anumită ordine….

Primul pas este sa privim evenimentele din viața într-un mod detașat, fara sa le judecam drept bune sau rele, urate sau frumoase, etc. Acest pas, care nu este deloc ușor are cele mai mari beneficii pe care nici nu nu le putem imagina daca nu le trăim. Acest pas ne ajuta să scăpăm de depresii, tristețe, dezamăgiri și de cele mai multe ori chiar sănătatea se îmbunătățește.

Pasul doi este sa ai mereu un sens, un scop în viață pe care să îl urmezi. Un obiectiv către care să îți îndrepți atenția și emoția dar FĂRĂ SĂ TE ATAȘEZI DE REZULTAT. Asta înseamnă că poți să îl atingi sau nu dar sa nu faci o dramă din eșec ci o lecție, sau să nu devină trufie reușita ci o bucurie.

Pasul trei este să acționezi. Să începi să construiești pas cu pas obiectivul tău, și vei simți că odată ce te-ai urnit, parcă tot universul lucrează pentru scopul tau. Vei întâlni obstacole pe care trebuie să le privești precum niste provocări ale unui joc, depășirea lor fiind un pas înainte către scopul propus.

Un lucru important este faptul că, cu cât scopul tau este mai nobil, iar realizarea lui este și în folosul celor din jur, cu atât vei primi mai mult sprijin și vei angrena și pe alții în realizarea lui.

Dar până aici este doar teorie, până treci de primii doi pași. Unii o fac intuitiv, alții conștient dar important este sa observi conștient în ce stadiu te afli ca să poți îmbunătăți permanent procesul.

Îți doresc să regasesti în tine puterea de care ți-am povestit aici și că un ultim argument, ea se bazează pe credință, pe faptul că nu ești niciodată singur in ceea ce faci.

Cu drag,

Adi 3PAS

Adevăr și provocare – la plimbare cu Sparky

Sparky este cățelul familiei, un Golden retriever care peste o lună își începe al treilea an de viață. Plimbările zilnice fac parte din responsabilitatea mea și în tot acest timp am învățat să ne cunoaștem reciproc, să empatizăm și nu în ultimul rând să ne provocăm in diverse situații care le întâlnim zilnic dar abia în seara aceasta am avut o altă viziune asupra lor și am decis sa le cuprind într-un articol.

1. Întâlnirea cu alte persoane

In plimbările de seara in mod special, dacă vremea este favorabilă, întâlnim diverse persoane in timpul plimbării. Deoarece este o rasă îndrăgită și populară, nu a trecut mult timp până să se facă cunoscut în societate și multe persoane, tineri, copii in mod special vin să îl mângâie și să se joace cu el. Este foarte sociabil, nu a muscat niciodată pe nimeni dar este atât de dornic de atenție și de joaca încât dacă întâlnește peroane pe care le simte că i-ar putea oferi aceasta, cere cu tupeu printr-un lătrat scurt(sau mai multe). Provocarea acestor situații este că mulți nu-i înțeleg reacția și se sperie, motiv pentru care incercam sa păstrăm o distanță respectabilă față de oameni și de locurile aglomerate.

2. Întâlnirea cu alți căței/câini

La fel ca la oameni, și la câini exista se pare simpatii și antipatii la prima vedere. Provocarea in acest caz este că ori de câte ori întâlnim un alt câine, dacă este liber sau la plimbare, Sparky incepe să se  agite trăgând puternic de lesă încercând să ajungă lângă acel câine. Este o situație care mi-ar fi plăcut să o finalizez, adică să îi permit sa se întâlnească pentru a-l ajuta să socializeze, în schimb, caut sa evit această întâlnire deoarece stăpânii celorlalți câini se sperie și cred că se vor „certa” lucru adevărat câteodată, am întâlnit câini agresivi cu intenția clară de atac la adresa lui Sparky (uneori chiar de la cine nu te aștepți, fapt întâmplat deja). In schimb, nu prea reacționează la cei din curți, mai ales daca sunt pe cealaltă parte a drumului, am reușit să îl conving sa nu facă asta.

3.Mirosuri și chestii de mâncat de pe jos

Ca orice câine, la plimbare este mai mult cu nasul pe jos adulmecând urme de la alți câini sau mâncare. Partea a doua este cea mai mare provocare pentru mine, deși mănâncă fix înainte să ieșim, este un câine foarte pofticios și daca simte ceva bun de mâncare, se comportă de parcă nu a mai mâncat demult. De teama sa nu se îmbolnăvească, evit acest aspect pe cât posibil, îl țin departe de gunoaie și tomberoane și sunt mereu atent in jur și în plus trebuie să țin lesa bine deoarece când simte ceva prea interesant smucește brusc în direcția respectivă.

4. Traseul de plimbare și direcția de mers

Te întrebi cumva de ce aceasta este o provocare? Simplu. Doua dintre motive, le-am enumerat mai sus, când vede un alt câine sau când simte un miros puternic, uită tot și smucește brusc în direcția respectivă. In rest, mergând zilnic pe aproximativ același traseu deja l-a învățat și merge destul de liniștit. Într-o duminică dimineață fiind foarte odihnit și relaxat, l-am lăsat să mă plimbe el pe mine. A ales, culmea, traseul vechi ce conținea o porțiune de drum eliminată din traseul actual…în schimb mi-a arătat că știe care sunt locurile de vizitat iar când am ajuns înapoi acasă, a vrut să ne mai plimbam un pic și am acceptat. Mai există situații în care nu este de acord cu direcția în care mergem, și atunci, ca să îmi atragă atenția se oprește în loc așteptând ca eu sa aleg. Daca aleg corect, mă urmează imediat, înțeleg ce vrea. Mai sunt situații în care dorește să exploreze zone noi, cum a fost de curând când ar fi vrut să traversăm șoseaua principală. În situațiile în care nu sunt de acord cu solicitarea lui, trag ușor de lesă în direcția în care vreau să mergem și îi spun calm că aceasta este direcția în care mergem. Mai insistă un pic apoi înțelege și mă urmează.

Cam acestea sunt provocările noastre când suntem pe afară. Probabil că o să urmeze o postare cu provocările când suntem în casă, căci sunt și astea câteva.

Daca ai ținut minte titlul și te întrebi unde este partea cu adevărul, el este aici. Este adevarat tot ceea ce ți-am povestit și este adevărat că îl iubesc așa cum este și nu as schimba ceva. De aceea le-am și numit provocări și nu nemulțumiri sau probleme. Toate acestea îl caracterizează și dacă nu s-ar mai comporta așa nu ar mai fi Sparky, ar fi alt câine.

Pe tine cum te provoacă blănosul tau?

Pentru a spune mai multe despre el prietenilor, i-am creat o pagină de Facebook Sparky-jural de cățel unde că sa îmi împrospătez obiceiul de a scrie, am scris mai mult de 30 de zile, în fiecare zi și am rămas și eu surprins că în fiecare zi găseam ceva de povestit din plimbările noastre, din timpul petrecut împreună.

Toate buna va dorim🙂🦮

Adi 3PAS

8 Martie – Ziua Mamei

De ziua ta eu scriu un vers
Ce te cuprinde în universul plin de sens
Al existenței care TU mi l-ai creat
Atunci când viața mi-ai dat

Un univers insuficient explorat
Dar care fără tine nu ar fi existat
Ești centrul lui precum un Soare
Iar eu, planetă călătoare

Mama de ziua ta vin si te rog
Să strălucești, s-aprinzi al existenței foc
Să scalzi universul în a ta lumina
Cum numai de la tine ar putea sa vină.

Adi 3PAS

P.S. Prefer sa-i spun ziua mamei deoarece
la un moment dat orice femeie va fi mama

Martie

E încă Martie în calendar
Asa că vă ofer in dar
Chiar dacă cu întârziere
Un trandafir și un pahar cu…bere

Am așezat în acuarele
Cadoul pentru EI și pentru ELE
Un dar ce sper că va pătrunde
În suflet, pe virtuale unde

L-am însoțit si cu câteva gânduri
Amestecate aici în niste rânduri
Iar dacă pentru tine a însemnat ceva
Lasă-mi te rog un semn, pe undeva…

Adi 3PAS

7 Situații ce dovedesc sincronicitatea

Atunci când ești încrezător și optimist apar în viața ta acele situații în care lucrurile se întâmplă exact așa cum ai nevoie să se întâmple că și cum cineva ți-a ghicit gândurile și a aranjat totul cu grijă. Se numesc sincronicități dar pentru cei care nu cred în legea atracției și în puterea noastră de a influența bună desfășurare a evenimentelor în care suntem direct implicați se numesc coincidențe sau noroc.

  1. Se întâmpla cam prin 2013 și în acea zi trebuia să îmi înscriu fata la un after-school, dar îmi era prea teamă să mă învoiesc de la serviciu. Toată ziua am stat cu gândul numai la aceasta și ca prin minune ultimul punct pe agenda de lucru era foarte aproape de casă, și m-am înțeles cu colegul meu să dau o fugă să fac înscrierea. A fost un moment oportun deoarece prezența mea nu era absolut necesară și astfel am rezolvat fără să mă mai învoiesc.
  2. În 2016 când Bucureștiul era încă foarte aglomerat, am parcat unde am găsit loc, destul de departe de locul unde aveam treabă. Șeful meu știa unde sunt cu treaba dar în mod sigur nu știa nici unde am parcat și nici că am terminat treaba, cu toate acestea, când a trebuit să ies din parcare, cu spatele, în șoseaua aglomerată, apare șeful meu, exact în locul și în momentul potrivit de a-mi înlesni ieșirea din parcare și integrarea în trafic.
  3. Anula acesta, dată de 1 martie a picat într-o luni. Soția care de câteva săptămâni lucra de acasă, a fost informată că de la 1 martie reîncepe lucrul la sediu, asta însemnând că trebuie să se prezinte cu calculator cu tot, rămânând în sarcina mea să o ajut cu transportul până acolo fiind destul de departe de casă. Dar între timp, am aflat că în interes de serviciu trebuia să ajung și eu cam în aceeași zona, în aceeași dimineață. Acest lucru m-a bucurat mult deoarece nu a trebuit să fac acel drum doar cu un singur motiv.
  4. Despre câteva din situațiile în care ploaia s-a oprit pentru că aveam nevoie să se întâmple așa, am scris mai în detaliu aici așa că nu mai insist acum
  5. Foarte frecvent când trebuie să parchez într-o zona aglomerată, de obicei găsesc un loc bun de parcare, care de multe ori se eliberează chiar atunci la sosirea mea. Există și situația când parchez departe, și după ce am parcat, se eliberează un loc bun parcă doar să îmi facă în ciudă, dar aceasta se întâmplă mult mai rar decât situația favorabilă.
  6. De cele mai multe ori când comand un colet, se “întâmplă” să fiu prin preajma casei și să îl pot prelua fără prea multe bătăi de cap, cum a fost situația de acum câteva zile când firma expeditoare nu m-a anunțat despre expedierea coletului, sosirea lui fiind o adevărată surpriză pe care am reușit să o onorez.
  7. Și cea mai recentă întâmplare care m-a făcut practic să abordez această tema a fost că în această seară, pregătit să plec de la serviciu, în situația în care în mod normal ieșeam pe poartă, astăzi am decis să mai rămân câteva minute de vorba cu două colege ce stăteau la o țigara. În timp ce stăteam de vorba, una dintre ele este sunată de o colegă ce încerca să se conecteze de acasă pe calculatorul de la serviciu și nu reușea că îi trebuiau niște date și în acel moment eram singurul care știam sigur ce trebuie făcut și am ajutat-o cu bucuria faptului că intuiția m-a făcut să nu plec imediat fapt ce s-a dovedit benefic.

Acestea fiind spuse, și sunt doar câteva exemple care mi-au venit repede în minte din multele situații asemănătoare întâmplate de-a lungul timpului mi-a confirmat faptul că nimic nu este întâmplător ci totul se întâmplă exact așa cum este mai bine, chiar dacă finalul este fericit sau nu.
Ceea ce numim noi ghinion este ceea ce se întâmplă atunci când energia din spatele intenției este frică. Iar cee ace numim noroc, este ceea ce ce se petrece când energia din spatele intenției este izvorâtă din iubire, și se manifestă că răbdare, optimism, încredere….
Sau mai simplu, numesc sincronicitate acel moment în care tu știi ce vrei dar modul în care se va întâmplă îl lași în grijă universului și constați că totul decurge ușor și firesc…..

Cu bine
Adi 3PAS

Ghiocelul

Astăzi prin curte am întâlnit
Doi ghiocei, brusc m-am înveselit
In adierea vântului se legănau
Și câteodată parcă tremurau.

Minune mică, apărută întâmplător
De tine și de primăvară îmi este dor
Tu o vestești, ne spui că vine
Iar noi te rupem ca sa te mai vedem câteva zile ..

Și cum minunile apar deodată
Azi am aflat că este specie protejată
Dar din păcate doar de o lege ce nu se aplică
Cine sa păzească o floare atât de mică?

Te rog deci, când îl mai vezi, nu-l rupe sau strivi
Lasă-l să dăruiască oamenilor bucurii
E modul prin care natura ne învață
Că poți fi și puternic și gingaș în viață.

Adi 3PAS

Zi caldă de iarnă



Deși afară nu este zăpadă
Doar calendarul zice că e iarnă
Afară-i soare…o zi caldă
Îți mulțumim Crăiasă dragă
Ai fost destul de blândă până acum
Dar sincer ca să fiu nu te mai vrem
N-avem nevoie de zăpadă în oraș
Și nici de frig…de ce să-l lași?
Vrem să dăm jos hainele de lână
Ne fac să părem niște grași 🙂
Ne este dor de primăvară
Așa că te rog să ne lași!
Visez la pomii înfloriți
Și la săruturi tandre-n parc pe bancă
La rațe cu bobocii după ele
Plutind pe lac alene
Visez la iarba verde grasă
La adierea caldă care-ți mangaie obrazul
Și usucă lacrima….de dor
Eu acuma chiar la tine zbor
Să-ți spun că vine primăvara…si mie dor….

Adi3PAS

Magie în pandemie

Am tot auzit în fiecare an despre magia Crăciunului. Dar ca fiecare dintre noi am avut Crăciun mai vesel sau mai trist, dar în fiecare an diferit. Dar despre magie….nu pot spune când am simțit sau dacă am mai simțit vreodată.

                Anul acesta  este diferit. Pandemia nu prea m-a afectat nici profesional, nici personal, mulțumesc lui Dumnezeu că nici cu virusul nu m-am întâlnit încă. Căci atunci când vorbim de pandemie, practic discuțiile se limitează la 2 lucruri clare, virusul și izolarea.

                Despre izolare nu pot spune că m-a afectat prea mult, ducem o viață destul de izolată de restul lumii cu mult înainte de pandemie, deci nu pot să spun că îmi lipsește ceva anume.

                Dar anul acesta, Crăciunul chiar a fost magic pentru mine. Deoarece cum am descris în poezia de aici, am simțit această sărbătoare total diferită. Am simțit că am reușit să împletesc credință creștină și bucuria nașterii Domnului cu tradiția împodobirii bradului și sosirea lui Moș Crăciun.

                Practic eu am simțit că nașterea lui Isus se întâmplă în fiecare dintre noi, copil sau copilul interior al adultului, împodobirea bradului simbolizează pregătirea ieslei, a celor necesare  pentru nașterea Domnului, iar cei trei magi ce vin cu daruri pentru micul prunc abia născut sunt simbolizați de Moș Crăciun și ale sale ajutoare. Dacă greșesc cu ceva, pot fi corectat dar asta am simțit și m-a făcut să privesc toată această sărbătoare din altă perspectiva.

                Practic ceea ce am simțit pentru cei din jur, începând cu familia și continuând cu restul, a fost mai mult decât magic, practic îi priveam pe toți așa cum l-aș privi pe Isus în fiecare dintre ei, cu multă iubire. Practic iubirea pentru oameni este cel mai valoros lucru pe care Isus a venit să ne învețe în scurta să călătorie pe pământ.

                Cum s-au reflectat toate acestea în viața mea? Cum spuneam, că în mod normal trăiesc cam izolat, zilele acestea am prins curaj și am telefonat unor persoane dragi mie, rude foarte apropiate sufletește dar cu care vorbesc foarte rar și de văzut nici nu mai țin minte  când ne-am văzut ultima oară. Nu au fost multe telefoane, dar au fost atât de plăcut surprinse încât fiecare convorbire s-a lungit către jumătatea de ora în condițiile în care eu nu vorbesc decât câteva minute, strictul necesar.

                Practic am simți nevoia așa de mare de a avea alături persone dragi, apropiate mie încât pentru prima oară am răspuns din politețe la cele câteva(2-3 sms-uri) primite și am ignorat aproape în totalitate și voi face asta în continuare, mesajele private din messenger. Cât despre facebook, l-am “ocolit” de câteva luni încoace.

                Toate acestea s-au regăsit și în mesajele de răspuns pe care le-am scris urând Crăciun binecuvântat, ceea ce îți doresc și ție să simți aceste zile când mai ai posibilitatea să petreci timp cu tine însuți…să simți bucuria nașterii lui Isus în interiorul tău drept adevărata magie a Crăciunului.

Adi 3PAS

De Crăciun, ești mai bun

Se aud încet în depărtare
Clopoței să fie oare?
Zăpadă nu-i, sunt curios
Cu ce-o să vină Moșul cel bărbos?
Dar asta nu e treaba mea….
Ci dacă o să primesc sau nu ceva.
La acest ceas târziu, mă întreb în minte
Oare am fost suficient de cuminte?
Cu siguranță nu, dar am o idee
Să mă gândesc la cei ce au mare nevoie
Și dacă nu pot sa le dau ceva
Măcar să primească rugăciunea mea
Care precum o sămânță roditoare
Speranța în suflet sa sădească pentru fiecare…
În seara aceasta facem loc în suflețele
Pentru recunoștință pentru toate cele
Și dimineața să găsim
Motive să sărbătorim
Căci Domnul se naște în fiecare
Iar magii joaca rolul de Moș cu ajutoare…
Sper că am fost suficient de clar,
De ce primim câte ceva în dar
Motivul bucuriei este darul de a fi OM
Nu ceea ce găsim sub pom.

Adi 3PAS

P.S. imaginea luată de pe internet…Sărbători fericite!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe