Copila mea

Copila mea aș vrea să te învăț
Că iubirea nu-i ca o acadea pe băț
Ea este mult, mult mai complicată
De ea depinde viața toată.

Aș vrea să știi că înainte de-a iubi
Tu trebuie ca viața s-o înveți a trăi
În respect față de ține și de oameni
Pentru că vei culege ceea ce semeni

Blândețea trebuie să te însoțească
Pretutindeni, pe stradă și acasă
Sufletul bun se simte în trăire
Tu trebuie să simți că eșți…iubire

Copila mea vei vedea când vei crește
Căci cu iubire totul se clădește
Dar cu iubire necondiționată
Pentru tot ce e viu, pentru lumea toată.

Trebuie să faci ce-ți spune inima
Și atunci pe nimeni nu vei supără
Căci inima este iubire pură
În ea nu are pic de ura

Atunci când mintea îți aprinde dorințe
Coboară-le în inima și vezi ce simte
Inima nu te păcălește niciodată
Și nu te vei simți în veci vinovată…

Adi3PAS

P.S. poezie scrisa in 2015 dar mai actuala ca oricand

Lecții de viață

Sper să nu te fure titlul, nu are nici o legătură cu telenovela la care se uită mici și mari. Eu nu din fericire. Ale mele sunt suficiente.

Am fost provocat să spun așa, de către o prietenă să scriu 30 de lecții de viață. Am acceptat provocarea dar sper să nu o să o dezamăgesc prea tare dacă va găsi doar 11. Poate că la vârsta mea (50+) s-ar fi așteptat la mai mult. Și cu siguranță sunt dar nu mi le amintesc acum.

  1. Emoție , gând , interpretare

Toată lumea discută în ultima perioadă despre emoții și gestionarea lor. Dar…este ca și cum ai interveni asupra efectului fără să îi cunoști cauza. Avem tendința de a azvârli în curtea vecinului responsabilitatea emoțiilor noastre. De exemplu, „m-am enervat că m-a făcut prost, m-a jignit”. Dar eu pot să consider acest lucru o jignire, sau pot să gândesc că ce spun alții despre mine nu este treaba mea. Atunci nu mă mai enervez și îmi văd de treaba. Practic ceea ce simțim este legat de interpretarea pe care o dăm evenimentelor, vestea bună fiind că este în puterea noastră să schimbăm felul în care evenimentele din jur influențează ceea ce simțim.

2. Zarul

Când privești un zar, în funcție de unghiul din care privești, poți vedea 1,2 sau 3 fețe ale sale. Niciodată mai mult. Dar cele pe care nu le vezi ești totuși sigur că există. Cam așa este și în cazul situațiilor de viață….ceea ce vezi sau știi tu face parte dintr-un întreg pe care TU nu îl poți vedea în întregime, dar nu înseamnă că nu există. Nu înseamnă că doar adevărul tău este singurul răspuns la problemă. Fii deschis către cei care văd celelalte fețe ale zarului!

De exemplu dacă cineva face ceva, ceea ce a făcut reprezintă partea vizibilă a zarului. Motivul, intenția din spatele faptei sale este partea nevăzută a zarului, de cele mai multe ori.

3. Poziția observatorului

Nu este vorba de vreo poziție fizică, statuie sau yoga. Este vorba de o poziție mental-emoțională. Este acea clipă în care te detașezi de eveniment din punct de vedere emoțional și îți privești emoția în față și te întrebi de ce ai simțit ceea ce ai simțit, și ce variante de răspuns/acțiune ai avea? De obicei sări peste etapă această și acționezi în direcții și moduri pe care ulterior le regreți . De exemplu dacă îți manifești furia într-o anumită situație, și mai ales o îndrepți către o persoană, acea persoană va percepe că un atac asupra să și se va apară sau mai rău, va atacă la rândul sau.

4. Nu îmi fac griji

Am încetat să urmăresc știri și evenimente, deoarece îmi pot influență felul de a vedea lucrurile. Am hotărât că dacă nu pot influența ceva (nu stă în puterea mea să schimb) acest lucru nu trebuie să mă afecteze, să îmi fac griji pentru el.

În plus, se spune că trebuie să trăim conștient, să trăim în prezent, să trăim clipa. Cine este marcat de regrete trăiește în trecut, cine își face prea multe griji trăiește în viitor. Ambii își ratează prezentul.

5. Fericire vs sănătate

Atunci când fac cuiva o urare, de ziua lui mai ales, m-am obișnuit să înlocuiesc sănătatea din urarea tradițională cu fericirea. Sănătate îi spun doar dacă strănută :).

Și de ce fac asta? Deși aflasem pe mai multe căi lucrul acesta, am avut ocazia să aflu că există și o știință care se ocupă de acest subiect…psihosomatica. Deoarece tot am vorbit un pic mai devreme de emoții, psihosomatica se ocupă cu studiul felului în care afecțiunile psihice se manifestă prin boli fizice, sau somatizeaza cum spun ei, psihologii.

Concret această înseamnă că o emoție „negativă” cum ar fi furie, ura, tristețe, grijă, teamă păstrată timp îndelungat, poate genera inbolnăviri diverse. De asemenea există demonstrat științific că odată eliminată starea psihică care a generat boală, sub formă împăcării cu trecutul și reorganizare a prezentului, vindecarea poate interveni în mod miraculos și asta eu chiar am experimentat. De aceea o bună stare de sănătate eu o asociez cu emoțiile pozitive, cu starea de fericire care nu poate fi permanentă dar cu cât mai multă cu atât mai bine pentru cel care este capabil să o găsească. Iar cel mai important lucru este că ea, fericirea se află la interior în timp ce noi ne-am obișnuit să o asociem cu diverse stări sau lucruri externe. Nu uită…nimeni și nimic din exterior nu este responsabil sau de vină pentru (ne)fericirea ta.

6. Respectul

Respectul are două fețe

Este din iubire sau din politețe

Pe când lipsa de respect este mai pură

Și ea se trage doar din ură.

Aceasta introducere printr-un catren scris de mine în urma cu mult timp reflecta foarte bine părerea mea despre respect.

Modul în care relaționezi cu cei din jurul tău arată nivelul tău de educație și nivelul tău de evoluție spirituală. Conform celor 7 ani de acasă noi trebuie să ne purtăm frumos față de semenii noștri fie că îi placem sau nu. Nimeni nu merită un comportament urat din partea ta față de el deoarece nu este vinovat de ceea ce simți tu pentru el. Nivelul de evoluție spirituală îți dezvăluie faptul că toți oamenii suntem conectați la nivel de suflet și practic ceea ce eu fac rău cuiva mă afectează și pe mine acum sau mai târziu. Este adevărat că nu poți relaționa la fel cu cei din jur, nu ai cum să îi plăci pe toți dar important este să nu urăști pe nimeni și să nu arăți lipsa de respect pentru cineva.

7. Răbdarea

Răbdarea sau mai exact lipsa ei este după părerea mea cea mai mare problema a omenirii. Că orice aspect al vieții, are și lucruri bune și lucruri mai puțîn bune. Dar diferența între una și altă este dată de emoția pe care o asociem. De exemplu lipsa răbdării a fost cea care a dus la evoluția accelerată a tehnologiei, deoarece vrem să să facem ceea ce facem mult mai ușor și mult mai rapid. Partea neplăcută a acestui aspect este că nu ne-am ușurat muncă pentru a avea mai mult timp liber pentru noi ci pentru a realiza mai multe lucruri în mai puțin timp care in final ajunge la a avea mai mulți bani.

Un înțelept spunea odată că ne sacrificăm sănătatea pentru a câștigă bani, apoi cheltuim banii încercând să ne recastigam sănătatea. Iar dacă lucrurile ar avea un echilibru cât de cât, ar fi ceva. Dar din lipsa răbdării și din lăcomia unora trăim niște paradoxuri greu de imaginat pentru unii care nu le trăiesc deplin. Astfel unii oameni sunt pur și simplu exploatați, iar pentru ei muncă depusă și timpul pierdut nu se transformă în bani. Nu în atât de mulți bani încât să îi asigure o viață liniștită. Pe de altă parte viață pe care o duci este cu atât mai liniștită cu cât obiectivele, sau de ce nu visele tale sunt pozitive și îți vor aduce satisfacțîi reale nu materiale. Subiectul este destul de delicat și consumă multe resurse…concluzia ar fi doar că trebuie să avem răbdare că unelelucrurisa evolueze natural, deoarece orice evoluție forțată are efect distructiv în viitor. Ceva de genul că firul de iarbă nu crește mai repede dacă tragi de el dar poți găsi niște chimicale care să ii accelereze creșterea. Dar iarbă este de cele mai multe ori un element decorativ. Dar când discutăm de hrană, se schimbă radical situația.

8. Mancarea – dependenta sau necesitate?

Trăiești că să mănânci sau mănânci că să trăiești? Din cele mai veci timpuri, omul a fost dependent de mâncare și invers proporțional cu nivelul evoluției spirituale, dar direct proporțional cu nivelul veniturilor. Dar să explic…cu cât evoluezi mai mult cu atât îți dai seama că hrană este necesară pentru a menține trupul și atât calitatea cât și cantitatea ei influențează starea de sănătate. În schimb, la foarte multe persoane alimentația a fost coborâtă la nivel de dependență (nu pot să mănânc așa ceva sau nu pot să renunț la cutare lucru) iar acești oameni dacă mai au și bani, gradul de distrugere este foarte mare. Aici vorbesc în special de cei lacomi, care mănâncă mult și prost, care nu se ridică de la masă până nu își simt burta plină.

La un curs, moderatorul cursului ne-a întrebat care ar fi dorința noastră cea mai mare. La care un participant a dat un răspuns uimitor pe care nu o să îl uit niciodată „Mi-aș dori dacă se poate să nu mai fie nevoie să mănânc. Consider că pierd un timp prețios cu această rutină zilnică, timp în care aș putea face ceva mult mai util, exersarea unor acorduri de chitară spre exemplu”. Dincolo de faptul că asociază masă cu timpul pierdut, mi-a plăcut enorm că timpul l-ar folosi pentru dezvoltare și nu pentru bani.

9. Iți place ceea ce faci?

În viață ar fi ideal să îți câștigi existența din ceea ce îți place cel mai mult să faci. Adică să transformi un hobby în venituri reale. Dar pentru majoritatea dintre noi nu este posibil acest lucru, sau nu am știut să ne îndreptăm în această direcție. Atunci nu îți rămâne decât să accepți ceea ce faci și să nu îți urăști șeful sau colegii sau meseria. În acest caz, ghidându-mă pe același principiu că există atât ceva bun cât și ceva rău în fiecare situație, am ajuns la concluzia că dacă nu poți face ceea ce îți place cel mai mult, găsește plăcere în ceea ce faci. Și crede-mă, știu ce spun….am trecut prin așa ceva când am avut niște probleme și aveam sentimentul acela că locul meu este în altă parte dar nu știam unde anume. Așa că am stat și m-am gândit că dacă nu am curajul să fac o schimbare măcar să accept situația prezența. Și am început să îmi schimb atitudinea, am început să fiu mai relaxat și să zâmbesc mai mult, a început să mă preocupe mai mult să fiu eu bine. Și lucrurile au început să se aranjeze de la sine încât la puțin timp a intervenit o schimbare majoră, care m-a cam smuls din acel loc dar în ansamblu a fost binevenită deoarece am făcut un pas pe care poate nu l-aș fi făcut de bună voie.

10. Dacă simți ca trebuie sa faci ceva, nu mai sta pe gânduri

În viață există sarcini de serviciu și sarcini personale. Ceea ce vreau să spun este că acest principiu se aplică la ambele. Prioritate au cele de serviciu unde ai niște șefi care te presează mai mult sau mai puțin în realizarea lor dar este bine să le faci deoarece te vei aglomera. Cât despre cele personale, mai bine nu le faci decât atunci când simți că ai inspirație, motivație. Atunci când simți că știi exact ce ai de făcut și poți rezolva. Dacă sarcina pare grea, este foarte important să îndrăznești să te apuci de ea, dar cu optimism și voie bună, cu gândirea pozitivă că o vei duce la bun sfârșit. Știi ce se întâmplă în acest caz? Într-un procent destul de mic ar putea să meargă prost iar această se întâmplă de obicei adepților legilor lui Murphy 🙂 dar în majoritatea cazurilor vei simți că tot universul se pune în mișcare și aranjează lucrurile în așa fel încât totul să meargă așa cum trebuie sau cum spun francezii totul e bine când se termină cu bine.

11. Ofera ajutor ori de cate ori simti ca este nevoie

Există o teorie care spune că nu este bine să oferi ajutor nesolicitat. Și întrun fel așa este. Poți interveni în destinul cuiva schimbând-ul în bine sau în rău. În plus mai există o vorba răutăcioasă care spune că nici o fapta bună nu rămâne nepedepsită. Se referă strict la ajutorul nesolicitat pe care de multe ori cel ajutat nu și-l dorește sau pur și simplu nu înțelege că tu îi vrei binele.

Există o teorie care spune că nu este bine să oferi ajutor nesolicitat. Și într-un fel așa este. Poți interveni în destinul cuiva schimbând-ul în bine sau în rău. În plus mai există o vorba răutăcioasă care spune că nici o fapta bună nu rămâne nepedepsită. Se referă strict la ajutorul nesolicitat pe care de multe ori cel ajutat nu și-l dorește sau pur și simplu nu înțelege că tu îi vrei binele.

Sper ca ți-am captat atenția cu aceste rânduri, și ca ai ajuns sa citești acest mesaj final.

Poza care însoțește acest articol este o pictura în acrilice pe care am denumit-o „La pânda” și este unul din modurile mele de a ma relaxa în afara de acesta de a scrie….

Toate bune si pe curand,

Adi 3PAS

Trei situații în care ploaia s-a oprit pentru că am avut nevoie de asta

S-a întâmplat cândva în anul 2014, într-o zi normală de lucru. Pentru cine nu mă cunoaște bine, sunt tehnician, iar o mare parte din activitate o desfășor pe teren, în aer liber de cele mai multe ori. Și în ziua respectivă, aveam programată o instalare de camere video la exterior. Ne-am întâlnit la firma și ploua cu găleata. Ne întrebam ce să facem…dacă să mai mergem la lucrare. Decizia a fost să mergem, măcar să ne vadă că am avut bunăvoința de a ne deplasa. Exact în momentul când am ajuns acolo, ploaia s-a oprit, și toată ziua nu a mai plouat deloc, în felul acesta am reușit să ne ducem treaba la bun sfârșit.

În toamna anului 2017, am avut planificată o excursie de două zile în localitatea Greci din județul Tulcea, împreună cu cercetașii centrului local unde activez ca voluntar. Dimineață devreme, ne-am întâlnit cu copii la punctul de plecare, împreună cu părinții lor. Tatăl unui dintre copii m-a întrebat ce o să facem dacă plouă. I-am răspuns că de obicei vremea ține cu mine dar avem și activități de interior pentru cazuri cu vreme nefavorabilă. Am plecat cu un microbuz mai mare(19 locuri) și unul mai mic (9 locuri). De când am plecat, a plouat torențial tot drumul până am ajuns la destinație. Acolo, am descărcat bagajele, ne-am odihnit un pic  și am servit masa. După aceea, văzând că ploaia s-a încetinit foarte mult, abia dacă se mai făcea simțită, am pornit să vizităm renumitul muzeu de științe naturale. Am fost cu adevărat impresionați de aranjarea muzeului cu simularea microclimatelor specifice zonei, cât și partea despre obiceiurile culturale vechi și noi ale zonei. Aici am aflat despre o datină românească din zona, și anume mosoaia, unde câteva persoane interpretează niște personaje, costumați și mascați, ceea ce m-a dus rapid cu gândul la Haloween. După ce am ieșit din muzeu, văzând că nu numai s-a oprit ploaia dar a ieșit și soarele, am pornit către munții Măcinului, unii dintre cei mai vechi munți din România. Nefiind foarte înalt, am reușit să urcăm până în vârful Țuțuiatul , unde ne-am bucurat de o priveliște minunată, apoi la coborâre ne-am distrat copios jucând un joc într-o poieniță. Și în final ziua s-a terminat cu bine, iar a două zi ne-am bucurat de aceeași vreme frumoasă până la prânz când a venit vremea să plecăm spre casă. Surpriza mare a fost că nici nu am plecat bine că iar a început să plouă și a tot plouat până am ajuns acasă.

Cea mai recentă întâmplare a fost în această seară, picătură care m-a motivat să povestesc despre asta. Seara de obicei ies cu cățelul la plimbare. În mod normal, în funcție de ora la care ajung acasă, obișnuiesc să ieșim cam între orele 19 și 20. Deși astăzi am ajuns mai devreme, la puțin timp după ce am intrat în casă, a început furtuna…tunete, fulgere și ploaie torențială. Am tras de timp, am zis că poate se oprește, dar Sparky nu mai avea răbdare să stea în casă, mă apuca de degetele de la picioare, se ținea după mine peste tot, sau lătra și îmi arăta ușa. Pe la 19.30 mi-am luat inima în dinți cum se spune, o jachetă semi-impermeabilă căci umbrela nu o suport, și hai la plimbare. Nu mai ploua așa tare, iar surpriza mare a fost ca după vreo 5 minute chiar s-a oprit. Nu de tot, dar atât de neglijabil încât am simțit nevoia să îmi dau gluga jos din cap. Vremea s-a menținut așa până am intrat în casă. Cam la 10 minute după ce am intrat, s-a întețit din nou ploaia, parcă știind că suntem bine, la adăpost.

Toate aceste întâmplări și sunt sigur că au mai fost și altele(legate de ploaie) îmi place să le numesc sincronicități. Poți să spui doar că sunt o persoană norocoasă( și asta este adevărat) sau poți să crezi ce vrei.

Am ca dovezi și alt gen de sicronicitati, despre care poate o să povestesc cu altă ocazie, dar au fost suficient de multe încât să fiu convins că intenția, asociată cu emoția și cu siguranța că totul va ieși așa cum trebuie,  practic pune tot universul în mișcare și îți creează situațiile favorabile planului tău.

Numai că nu mereu suntem conștienți de ce atragem în viață noastră, și de aceea este considerat un secret de cei care știu și stăpânesc aceste aspecte ale vieții. Inclusiv faptul că tu, ești acum aici și citești aceste rânduri face parte din planul divin alcătuit împreună de mine, de tine și de Dumnezeu. Eu am scris, tu citești și între sufletele noatre se creează o legătură magică…..pentru care sunt recunoscător.

Pe curand, 

Adi 3PAS

Mesajul secret

Zilele trec încet dar sigur. Parfumul florilor de salcâm ne-au ocolit, noi fiind izolați de nici măcar o adiere de vânt nu a reușit sa ne aducă mai aproape de natură.

Am amorțit cu degetul pe un buton al telecomenzii încercând să evadez de pe canalul care nu îmi mai trezește nici o emoție, numai vorbe fără sens.

Așteptăm cu nerăbdare un semn că totul este bine, înainte ca ultimul fir de speranță să dispară precum un siaj în apele învolburate ale unui râu ce se grăbește parca către o impunătoare cascadă.

In zorii unei dimineți învăluite de mister, in care îmi răsunau in urechi versurile unui cântec ” du-te dar nu pleca, fugi dar nu repede” s-a ivit oportunitatea de a pleca „departe de tot” cu un crez puternic că totul nu a fost decât un coșmar.

Adi 3PAS

P.S. Povestire alcătuită cu ajutorul celor 12 cuvinte puse în joc pe blogul lui Eddie.

Micuța stea

Micuță stea, micuță stea

De unde vine strălucirea ta?

Mi-e teamă să mărturisesc

Dacă cumva o pierd, pălesc?

Micuță stea, micuță stea

De vei păli, eu nu voi observa

Căci tind să cred că numai din iubire

Poate veni aceasta strălucire.

Așa este iubite privitor

Iubesc și tare îmi e dor

De vremurile când pe timp de vară

Oamenii mă priveau, și adormeau afară.

Adi 3PAS

Florile chiar au viață!

Pe strada pe care trec regulat în plimbările zilnice cu prietenul blănos, cresc câteva tufe de bujori. Pot spune că le știu de când erau mici, adică timide, abia își făceau apariția din pământul tare. Le-am urmărit zilnic forță vitală cu care răzbesc prin frig și ploaie, și iată că acum se apropie de perioada maturității, când bobocii stau sa se deschidă și să ni se arate în toată splendoarea lor. Un parcurs destul de greoi ținând cont că sunt cam trei săptămâni de când am remarcat bobocii care erau atunci mai mici decât cireșele iar acum sunt mai mari decât nucile.

Dar să îți spun de ce am ales sa vorbesc despre ei. De ceva vreme am remarcat una din tufe culcata la pământ de cineva, om sau animal nu îmi dau seama. Nici un fir al tufei cu pricina nu a rămas în picioare, cu toate acestea nu au fost frânte, și mai presus de atât…nu s-au lăsat învinse, nu au abandonat cursul vieții. De aici titlul….

Nu numai că nu au abandonat viața, ba chiar progresele au fost uimitoare. Așteptând cu nerăbdare să înflorească, am remarcat astăzi că cel mai deschis boboc este cel căzut la pământ, de parcă ar vrea să dovedească ceva.

Cu siguranță eu am văzut în această întâmplare că viața merită trăită și poate fi frumoasă și la niveluri mai inferioare…in acest fel îmi aduc aminte de Kipling cu minunata și controversata sa poezie (controversata că unii susțin faptul că nu ar fi el autorul) și unde ne îndeamnă să învățăm de la natura. Am exemplificat aceasta poezie în acest video disponibil pe youtube pe canalul propriu.

Știam că florile sunt vii, exista studii care au dovedit că sunt capabile să comunice între ele și să simtă emoții iar comportamentul acestor bujori întărește acest lucru.

Sa ne auzim cu bine, cât mai curând!

Adi 3PAS

Când plouă

Când plouă floarea pare tristă

Dar lacrima ei n-ajunge in batistă

Potolește setea de la rădăcina

Iar ea emană bucurie și lumină.

Când plouă tu ești mereu senină

Norii nu-ți pot umbri a ta lumină

Căci ea vine din suflet, nu din soare

Chiar dacă viața uneori mai doare.

Acum, o lacrimă observ pe-al tău obraz

Și o sărut, că să uiți de necaz

Zâmbetul tău îmi spune c-a trecut

Și esti senină cum erai la inceput.

Adi 3PAS

O primăvară de vis…urât

Am intrat în a doua „porție” a stării de urgență. Acest mic și rău inamic public ne-a făcut să ratăm cel mai frumos anotimp. Dar acesta este un mod limitat de gândire, care nu mă caracterizează. Pentru că pentru fiecare este diferit.

Pentru mine, căci despre asta vreau să scriu, nu s-au înrăutățit foarte multe lucruri. Sunt recunoscător că am încă un serviciu care poate funcționa și în aceste condiții, și un cățel drăguț care mă scoate la plimbare de două ori pe zi (opțiunea mea, a lui sigur ar fi alta).

Dar cu toate acestea, pentru că sunt o persoană destul de empatică, mă afectează ceea ce se întâmplă în jur…izolare, suferință, stres, anxietate. Vorbind despre oameni…..

Personal sunt necăjit că nu mi-am mai vizitat mama de mai mult de o lună, din teamă că îi pot pune viața în pericol, datorită vârstei și problemelor de sănătate se află în categoria de risc ridicat în caz de infectare. Prin specificul meseriei ajung în mai multe locuri, întâlnesc mai multe persoane pe zi, și mă feresc atât cât este omenește posibil, fără exagerări. În plus, dacă tot ies din casă, sunt responsabil și cu aprovizionarea casei cu cele de trebuință. Acestea au fost motivele pentru care nu merg în vizită nici măcar la mama deoarece riscul cel mai mare îl prezintă persoanele asimptomatice, iar cum eu, mulțumesc lui Dumnezeu am sistemul imunitar destul de bun îmi este teamă să nu fiu purtător al inamicului public.

Această perioada ciudată este o perioadă a adevărului, care ne pune față în față cu noi înșine, sau ne arată adevărata față a noastră și a celor din jur. Nevoiți să petrecem mai mult timp alături de cei dragi, apar cele mai paradoxale situații…de la nervi, atacuri de panică și certuri până la relații ce se leagă mai strâns că niciodată. Iar aceste lucruri nu sunt decât dezvăluirea adevăratei fețe a relației cu ceilalți membri ai familiei.

Ceea ce avem de făcut, corespunde ca o mănușă unui slogan publicitar „Gândim global, acționăm local”. Mai mult ca oricând, responsabilitatea fiecărui individ în parte se reflectă în starea de bine a celor din jur. Mai trist este că cel mai probabil disciplina se datorează mai mult fricii de amendă decât a unei decizii conștiente.

Ceea ce se întâmplă acum, cu siguranță va trece. Tot ce avem de făcut este să ne păstrăm calmul și buna dispoziție și să nu încetăm să credem într-o lume mai bună, în oameni mai buni.

Razi cât mai mult și fii optimist, nu îi va plăcea virusului pentru că ar avea mai mult de muncă….(este o glumă dar mai cu tâlc).

Cu încredere și speranța că totul va fi bine!

Adi 3PAS

Romantism rural

Simt că aceste vremuri vor rămâne profund marcate în istorie drept evenimente înainte sau după corona virus. Și acum că am stabilit acest aspect, plasez povestea mea cu mult înainte de perioada de izolare socială.

Dacă stau bine și mă gândesc, în acele vremuri Ionel nu avea ceas deșteptător, dar razele soarelui și cocoșul din curte îi spuneau că s-a făcut dimineață. În satul lui din munți își câștigă existența într-o carieră de minereu de aur. Era o slujbă sezonieră, exploatările având loc doar în perioada caldă a anului. Restul timpului, că să nu stea numai în cameră mai participa la diverse activități prin sat.

În zilele marcate cu roșu în calendar Ionel obișnuia să cânte la biserica din sat, unde a dovedit că ceaslovul folosește și la altceva în afară de prinsul muștelor.(vezi Ion Creangă).

Motivul pentru care făcea asta era că dorea cu orice chip să studieze teologia în speranța că va evita pe viitor statul în câmp la cules de cânepă.

Astăzi fiind sărbătoare, se îmbrăcă cu cea mai bună cămașă a sa știind că după slujba de la biserică urmează o horă în bătătura din fața primăriei, aici având ocazia să își găsească o parteneră de dans viitoare nevasta, pe criteriul aspectului fizic și al sfaturilor oferite de sătenii mai în vârstă care sunt mai înțelepți.

Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, în curba dintre dealurile ce mărginesc satul, o întâlni pe frumoasă Maricica, și preferă să rămână împreună cu ea chit că ratau petrecerea din sat. Și nu au regretat decizia luată, s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți(că așa se termină de obicei o poveste cu final fericit 😊

Adi 3PAS

P.S. Această poveste a fost scrisă că participare la jocul celor 12 cuvinte din „blogul lui Eddie

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe