Ghiocelul

Astăzi prin curte am întâlnit
Doi ghiocei, brusc m-am înveselit
In adierea vântului se legănau
Și câteodată parcă tremurau.

Minune mică, apărută întâmplător
De tine și de primăvară îmi este dor
Tu o vestești, ne spui că vine
Iar noi te rupem ca sa te mai vedem câteva zile ..

Și cum minunile apar deodată
Azi am aflat că este specie protejată
Dar din păcate doar de o lege ce nu se aplică
Cine sa păzească o floare atât de mică?

Te rog deci, când îl mai vezi, nu-l rupe sau strivi
Lasă-l să dăruiască oamenilor bucurii
E modul prin care natura ne învață
Că poți fi și puternic și gingaș în viață.

Adi 3PAS

Zi caldă de iarnă



Deși afară nu este zăpadă
Doar calendarul zice că e iarnă
Afară-i soare…o zi caldă
Îți mulțumim Crăiasă dragă
Ai fost destul de blândă până acum
Dar sincer ca să fiu nu te mai vrem
N-avem nevoie de zăpadă în oraș
Și nici de frig…de ce să-l lași?
Vrem să dăm jos hainele de lână
Ne fac să părem niște grași 🙂
Ne este dor de primăvară
Așa că te rog să ne lași!
Visez la pomii înfloriți
Și la săruturi tandre-n parc pe bancă
La rațe cu bobocii după ele
Plutind pe lac alene
Visez la iarba verde grasă
La adierea caldă care-ți mangaie obrazul
Și usucă lacrima….de dor
Eu acuma chiar la tine zbor
Să-ți spun că vine primăvara…si mie dor….

Adi3PAS

Magie în pandemie

Am tot auzit în fiecare an despre magia Crăciunului. Dar ca fiecare dintre noi am avut Crăciun mai vesel sau mai trist, dar în fiecare an diferit. Dar despre magie….nu pot spune când am simțit sau dacă am mai simțit vreodată.

                Anul acesta  este diferit. Pandemia nu prea m-a afectat nici profesional, nici personal, mulțumesc lui Dumnezeu că nici cu virusul nu m-am întâlnit încă. Căci atunci când vorbim de pandemie, practic discuțiile se limitează la 2 lucruri clare, virusul și izolarea.

                Despre izolare nu pot spune că m-a afectat prea mult, ducem o viață destul de izolată de restul lumii cu mult înainte de pandemie, deci nu pot să spun că îmi lipsește ceva anume.

                Dar anul acesta, Crăciunul chiar a fost magic pentru mine. Deoarece cum am descris în poezia de aici, am simțit această sărbătoare total diferită. Am simțit că am reușit să împletesc credință creștină și bucuria nașterii Domnului cu tradiția împodobirii bradului și sosirea lui Moș Crăciun.

                Practic eu am simțit că nașterea lui Isus se întâmplă în fiecare dintre noi, copil sau copilul interior al adultului, împodobirea bradului simbolizează pregătirea ieslei, a celor necesare  pentru nașterea Domnului, iar cei trei magi ce vin cu daruri pentru micul prunc abia născut sunt simbolizați de Moș Crăciun și ale sale ajutoare. Dacă greșesc cu ceva, pot fi corectat dar asta am simțit și m-a făcut să privesc toată această sărbătoare din altă perspectiva.

                Practic ceea ce am simțit pentru cei din jur, începând cu familia și continuând cu restul, a fost mai mult decât magic, practic îi priveam pe toți așa cum l-aș privi pe Isus în fiecare dintre ei, cu multă iubire. Practic iubirea pentru oameni este cel mai valoros lucru pe care Isus a venit să ne învețe în scurta să călătorie pe pământ.

                Cum s-au reflectat toate acestea în viața mea? Cum spuneam, că în mod normal trăiesc cam izolat, zilele acestea am prins curaj și am telefonat unor persoane dragi mie, rude foarte apropiate sufletește dar cu care vorbesc foarte rar și de văzut nici nu mai țin minte  când ne-am văzut ultima oară. Nu au fost multe telefoane, dar au fost atât de plăcut surprinse încât fiecare convorbire s-a lungit către jumătatea de ora în condițiile în care eu nu vorbesc decât câteva minute, strictul necesar.

                Practic am simți nevoia așa de mare de a avea alături persone dragi, apropiate mie încât pentru prima oară am răspuns din politețe la cele câteva(2-3 sms-uri) primite și am ignorat aproape în totalitate și voi face asta în continuare, mesajele private din messenger. Cât despre facebook, l-am “ocolit” de câteva luni încoace.

                Toate acestea s-au regăsit și în mesajele de răspuns pe care le-am scris urând Crăciun binecuvântat, ceea ce îți doresc și ție să simți aceste zile când mai ai posibilitatea să petreci timp cu tine însuți…să simți bucuria nașterii lui Isus în interiorul tău drept adevărata magie a Crăciunului.

Adi 3PAS

De Crăciun, ești mai bun

Se aud încet în depărtare
Clopoței să fie oare?
Zăpadă nu-i, sunt curios
Cu ce-o să vină Moșul cel bărbos?
Dar asta nu e treaba mea….
Ci dacă o să primesc sau nu ceva.
La acest ceas târziu, mă întreb în minte
Oare am fost suficient de cuminte?
Cu siguranță nu, dar am o idee
Să mă gândesc la cei ce au mare nevoie
Și dacă nu pot sa le dau ceva
Măcar să primească rugăciunea mea
Care precum o sămânță roditoare
Speranța în suflet sa sădească pentru fiecare…
În seara aceasta facem loc în suflețele
Pentru recunoștință pentru toate cele
Și dimineața să găsim
Motive să sărbătorim
Căci Domnul se naște în fiecare
Iar magii joaca rolul de Moș cu ajutoare…
Sper că am fost suficient de clar,
De ce primim câte ceva în dar
Motivul bucuriei este darul de a fi OM
Nu ceea ce găsim sub pom.

Adi 3PAS

P.S. imaginea luată de pe internet…Sărbători fericite!

Năluca



Îmi ești ca o nălucă
Te știu din amintiri
Oriunde merg pe stradă
Te caut din priviri.

Te văd in fiecare fată
Fie înaltă sau mai scundă
Esti pretutindenea prezentă
Desi in realitate esti o undă.

O undă caldă, o adiere
Un zâmbet si-un fior de dor și de plăcere
O rază de lumina diafană
Ești peste tot în jurul meu….iubire

Uneori ești raza mea de soare
Ce-mi încălzește fiecare dimineață
Alteori esti o prezență suavă
Ce mă-nsoțește peste tot în viață

Nălucă ești, te-ascunzi mereu privirii
Te joci cu ale iubirii ițe
Mă-nvăluiești cu ale tale gânduri
Iar eu de dor te caut pretutindeni!

Adi 3PAS

PUZZLE VS VIAȚĂ

Ai alcătuit puzzle-uri cu siguranță…și știi că la cele mai mari un pic, piesele nu se pot pune oricum.. dacă se întâmplă sa se potriveasca ca formă nu se potrivesc vizual…La puzzle nu exista greșeală, nu putem pune piesa greșită deoarece nu se potrivește. Și totuși este o activitate moartă…în sensul că nu are limită de timp…se termină în timpul care i-l aloci, poți lua si pauză oricând, iar odată terminat poți să îl strici și să îl refaci din nou.
În viață piesa de puzzle este alegerea de moment. Clipa…și nu poate fi greșită. Aceasta este doar o eticheta cu consecinte adânci…Toată viata este un puzzle pe care noi il alcătuim din acele momente în care având liber arbitru alegem…și facem cea mai bună alegere de care suntem în stare în acel moment….nu contează daca ulterior se dovedeste a fi “greșită”. Nu mai contează decât cel mult ca lecție de viață…atât. Dacă nu am mai eticheta aceste alegeri am fi un pic mai fericiți..De ce? Eliminăm una din cauzele nefericirii oamenilor, si anume regretul unei întâmplări din trecut…si de ce am spus consecințe adanci? Pentru ca le aducem din trecut si le proiectăm in viitor…Păi oameni buni, nu este suficient ca vă judecați trecutul, motiv pentru care nu puteți aprecia prezentul? De ce nu lăsați viitorul in pace (de exemplu daca atunci învățam carte, poate ca deveneam cineva) si sunt sigur că fiecare are acest gen de “ancore”.
Bun si ce este de făcut în cazul acesta? Trebuie să ne vindecăm trecutul. Să ne iertam în primul rând pe noi înșine și să acceptăm ca suntem perfecti în tot ceea ce facem si trecutul nu îl mai putem schimba, dar putem influența viitorul prin alegerile care le facem în prezent și prin felul in care alegem sa gandim…
Acceptați cu bucurie si inimă deschisă evenimentele din viața voastră, pentru că sunteți responsabili de ele, le-ați atras cumva. Și dacă întâmpinați situatii care nu vă plac, si ele necesita acceptate sau schimbate. Daca nu le puteți schimba, macar nu lăsați să intervină furia, ura sau altceva….nu vă luptati cu situatia ci luați-vă o scurtă pauza si evaluati variantele…încercați sa nu cădeți pradă primului impuls..
Asadar puzzle-ul vostru, povestea voastra de viata este vie, aveti grija cum o alcătuiți, deoarece are un inceput dar si un sfârșit, imprevizibil si in afara controlului nostru total. Prin felul in care trăim viața putem doar să ne terminăm puzzle-ul mai repede, sau mai lent conform alegerilor noastre creative…
Inclusiv aceasta postare este o piesă de puzzle din întregul care se cheama gândurile mele…sau o piesă din intregul puzzle care este acest blog, si care exista datorită vouă, datorită gândurilor bune si aprecierii cu care sunt primite postările mele, motiv pentru care ma înclin si va spun MULȚUMESC !

Adi 3PAS

Am uitat sa privesc cerul…

Am uitat să privesc cerul. Eram aproape de finalul plimbării de dimineață cu Sparky când am conștientizat asta. Cu toate astea nu prea era nimic de văzut, gri, monoton cred că nu era gata să fie privit. Sau poate că s-a asortat cu sentimentele din ultima perioada….

Am uitat să privesc cerul dar sunt sigur că El nu a uitat să ne privească. Doar noi uităm din când în când acest lucru.

Pătura aceasta gri și monotonă nu a reușit să mă întristeze deoarece știu că dincolo de ea este adevarata frumusețe și libertate. Dacă te întrebi cumva de ce o ține ascunsă ca în aceasta dimineață, răspunsul este că numai așa putem sa conștientizăm existența încercând opusul. Acel opus care naște sentimente de dor și iubire, atât de necesare pentru a ne pregăti revederea.

Și pentru că tot ce poate fi mai bun și mai frumos în viață urmează să se întâmple ACUM este tot ce trebuie în trusa de prim ajutor pentru gânduri. Nu expiră, doar se ascunde din când în când ca un test de încredere unde depinde doar de tine să reușești.

Adi 3PAS

NU SUNTEM UN POPOR DE HOȚI SI CERȘETORI

Chiar dacă asta vedem la fiecare colț de stradă, fie aici sau peste granițe, chiar dacă uneori ni se umblă prin buzunare in timp ce suntem la piață, chiar dacă ni se mai intra prin casă căutând bani și bijuterii, acestea sunt doar etichete și NU NE CARACTERIZEAZĂ CA POPOR.
Nu, oamenii serioși și muncitori, oamenii cu suflet bun si cinstiți nu obișnuiesc să se laude sau să apara la știri. Dar sunt mulți, mai mulți decat cei din titlu. Dar își cunosc valoarea și își văd liniștiți de viața lor.
Avem campioni sportivi, avem elevi olimpici, avem artiști de mare valoare, avem medici care salveaza vieți, avem muncitori care se duc zilnic la lucru pentru a avea cu toții un trai mai bun, ei trebuiesc susținuți si promovați deoarece sunt punctele noastre de sprijin ca popor.
Se spunea undeva ca atunci cand arăți cu degetul, trei degete arată spre tine. Perfect adevărat. Nu putem recunoaște decat ceea ce se regăsește și in noi. Iar ceea ce judecam si criticăm am făcut si noi sau vom face într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat..Sau poate la un alt nivel, mai subtil ca un voal ce face lupul sa semene cu oaia sau cu câinele ciobanesc.
Eu am încredere in faptul ca putem sa depășim orice obstacol, dar depinde de fiecare în parte acest lucru. Avem capacitatea de a alege ce să facem si la ce să ne uitam. Putem să citim sau să ne plimbăm în loc să privim stirile. Eu astăzi dimineata în loc sa ma grăbesc spre casa am ales să trag aer în piept si să privesc cerul. Si am văzut un curcubeu minunat, cand nici măcar nu ploua.
Nu avem decat sa ne mutam atentia un pic de la exterior către interior, să fim mai atenți la ceea ce simțim și cum suntem NOI în raport cu ceilalți…. În interiorul fiecăruia dintre noi se află un univers insuficient explorat. Dar nu o poți face decât TU. Si acesta este punctul de plecare. Nu te îndemn sa te izolezi ci să privești in jur deschis si să te intrebi CE SIMȚI FAȚĂ DE CEEA CE VEZI SAU CEEA CE ȚI SE ÎNTÂMPLĂ. In felul acesta te vei descoperi si vei fi uimit de comoara din interior, care este cea mai mare bogăție și care nici cerșetorul nu ți-o cere pentru că este doar a ta si nici hoțul nu ti-o poate fura că nu are acces la ea. Iar aceste două categorii sunt si ei oameni. Prea ancorați de exterior pentru a se uita în interior.
Au fost doar niste ganduri, poate un pic cam neclare dar cum altfel sa ți le împărtășesc? Si nu îți cer nimic…Doar mă bucur pur si simplu. Si AM ÎNCREDERE in ROMÂNIA si in ROMÂNI.

Adi 3PAS

Semnul de întrebare

Semnul întrebării azi s-a aplecat
Să se studieze, de la punct la cap
Și-a observat cu oarece mirare
Că este foarte strâmb și mare
Și atunci s-a întrebat:
Oare sunt eu vinovat cum pare
Că în lumea asta serioasă
Unii parcă au uitat să mai zâmbească?
O lume în care a fi drept nu e normal
Cu toții te vor aplecat de spate, târâș chiar
De-atunci privește lung în zare
Pot fi EU mai mult decât un semn de întrebare?

Adi 3PAS

Acceptă-mă așa cum (nu) sunt

Conceptul pe care religiile îl promovează de 2000 de ani și anume „Iubeste-ți aproapele” a fost preluat și modificat de toată lumea în „Iubește-mă așa cum sunt” sau „Acceptă-mă așa cum sunt” care la o primă privire schimba focalizarea de la mine și responsabilitatea mea in raport cu celălalt la responsabilitatea celuilalt in raport cu mine.

Acesta a fost practic primul pas către uitarea de sine. Și pentru că această te plasează în zona de confort a fost unanim acceptată și promovată.

Ce a adus bun acest concept? Pentru cine a înțeles cu adevărat valoarea lui, a însemnat practic o renunțare la a judeca pe ceilalți și a învăța că oricine vine cu calități și defecte și nu este treaba ta să i le arăți cu degetul. A accepta ceva sau pe cineva nu înseamnă să fii de acord. Înseamnă doar să accepți că există, fară să te împotrivești….în limita in care ție nu îți face rău.

Ce nu a adus bun acest concept? Faptul că dacă am plasat responsabilitatea acceptării, am început să ridicăm și pretenții. Aceasta este prima varianta…în care unii vor să fie acceptați cu forța încearcă să se impună și „scot ochii” cu acest principiu inventând argumente și motive în cazul celor cu tupeu iar în cazul celor sensibili au apărut măștile psihologice in care au ajuns să se prefacă atât de tare ca să fie acceptați încât au ajuns să uite cine sunt și să se confunde cu masca. A doua variantă este faptul că această plasare a responsabilității acceptării a blocat evoluția personală ( eu nu trebuie să fac nimic, ceilalți trebuie să mă accepte) și a crescut numărul divorțurilor acuzând relația că fiind toxică, și că nu trebuie să stai într-o relație în care nu ești acceptat.

Poza reprezentativă nu am ales-o întâmplător, trandafirul este considerat una din cele mai frumoase flori, dar dacă îl îndrăgești trebuie să accepți faptul că are țepi, și dacă te vei răni in ei nu este vina lui. La fel este și cu oamenii…daca te deranjează ceva la un om responsabilitatea caracterului și a faptelor sale este a lui, ceea ce simți despre asta, este responsabilitatea ta.

Până acum au fost niste observații personale. Dumnezeu ne-a lăsat liber arbitru și ne-a pus în față diverse situații în care noi trebuie să alegem ceea ce simțim și cum sa abordăm acea situație. Cu mintea dar și cu inima, trebuie sa facem o alegere pe care sa ne-o asumăm.

Iar în aceasta sta frumusețea vieții…daca am putea rămâne într-o zonă de echilibru și să ne fie bine acolo ar fi plictisitor. Provocarea este că nici ceea ce consideram pozitiv nici ceea ce consideram negativ nu este benefic dacă persistam acolo (în contextul pandemiei chiar și făcut schimb de rol, pozitivul nu mai este ceva de bine🙂) motiv pentru care deși noi ne aflam permanent într-o zonă sau alta trebuie să căutăm permanent echilibrul și asta ne ține ocupați toată viața.

Dacă ai ajuns până aici, nu pot decât să mă bucur. Iar dacă ți-am dat nițel de gândit, bucuria este la dublu.

Adi 3PAS

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe