Dragostea este oarbă se spune, și pe bună dreptate, atunci când ești îndrăgostit ai tendința de a minimaliza, de a nu vedea așa zisele defecte ale partenerei ci doar calitățile, cele de care te-ai îndrăgostit. Când urăști situația este aproape identică, numai că în acest caz vei vedea numai defectele, devenind orb în ceea ce privesc calitățile.
Și întrebarea care mă frământă este : ce este atunci când vezi clar, obiectiv? Oricum nici una din situațiile de mai sus nu sunt reale. Sunt iluzii care te fac să ignori defectele respectiv calitățile unei persoane. Orice om are atât calități cât și defecte, dar acestea sunt doar etichetări raportate de către cel care face analiza persoanei. Am auzit undeva că atunci când iubești porți persoana în inima, atunci când urăști, o porți în minte. Foarte adevărat, în ambele cazuri ești prins de persoana respectivă într-un schimb de energie, ești legat de ea. Dar asta este valabil pentru tine și are legătură cu ce simți tu față de o anumită persoană. Este mai puțin important ce simte persoană respectivă pentru tine .
Și reformulez întrebarea care mă frământă mai devreme…în afară de dragoste și ură mai există și altceva? Da, desigur. Din punctul meu de vedere mai există două categorii : ignoranța (indiferență) și iubirea necondiționată.
Ignoranța( indiferența) se manifestă în mod special față de persoane pe care nu le cunoști sau le cunoști atât de puțin încât nu simți nimic special față de ele. Și este puțin probabil să devii indiferent față de cineva dacă înainte ai simțit față de persoană respectivă dragoste sau ura. Indiferența te face să nu conteze dacă anumite persoane există sau nu, viață lor nu se intersectează cu a ta și nu ți-o influențează.
Cât despre ultima categorie, iubirea necondiționată sunt mult mai multe de simțit decât de spus. Este mai presus de orice, mai presus de rasă, sex, orientare sexuală sau vârstă, este pur și simplu iubire. Este atunci când dăruiești fără să aștepți ceva în schimb, sau fără să te întrebi dacă persoană respectivă merită. Este atunci când simți că faci parte din lume, dar întreagă lume face parte din tine. Și cel mai important, se extinde asupra a tot ce este viu și natural, fie că este vorba de oameni, animale, plante sau insecte. Este atunci când simți bucuria sau tristețea unui cățel, atunci când nu îți vine să mai rupi o floare că să o dăruiești, sau când deschizi geamul și cu un șervețel scoți afară păianjenul în loc să-l strivești cu piciorul. Dar pentru că acestea sunt doar părerile mele, pe care le accepți sau nu, hai să îți spun cum mă raportez eu la ce am scris mai sus.
Mă simt conectat la tot ceea ce este viu și mă înconjoară. Îmi plac în mod special oamenii, atât de mult încât atunci când folosesc transportul în comun, îmi face deosebită plăcere să le privesc fețele și să le analizez, să îmi închipui o poveste despre fiecare. În plus, orice persoană nou întâlnită, cu care întru în contact, vorbesc și petrec în preajma ei mai mult de câteva minute , face că prin magie să dispară acel sentiment de persoană străină, încep să am sentimentul că ne cunoaștem de o viață întreagă. Și deși nu îmi fac cunoscute aceste sentimente, sunt persoane care simt acest lucru și ne acceptăm reciproc cu mare ușurință. Personal consider iubirea necondiționată formă supremă de iubire, sau mai exact singura care contează cu adevărat, deoarece este starea în care accepți cu calm și blândețe ceea ce îți oferă viață știind în sufletul tău că viață nu îți poate oferi decât ce are ea mai bun. În încheiere, îmi doresc să te oprești o clipă și să reflectezi la ce am scris aici. Uită-te un pic la tine, în interior și gândește-te unde te situezi în raport cu ceilalți? Dar în raport cu tine?
Cu mult drag
Adi 3PAS
P.S. Articol scris în urma cu câțiva ani. În ceea ce ma privește pe mine, lucrurile s-au schimbat un pic. Din când în când simt un fel de agresiune care parcă așteaptă sa se manifeste, din partea altora asupra mea. Ceva asemănător cu ideea aceea când cineva pândește la colț sa apară victima. Încă mai caut sursa acestui sentiment dar când o voi găsi și elimina, sigur voi scrie un articol :).

O postare cu idei deosebite! A simti conectarea cu tot viul din jurul nostru este unul din cele mai frumoase sentimente. Ar merita sadit din pruncie, prin parinti si prin scoala. Scoala insa nu simt ca ar avea si un astfel de obiectiv. Asa ca raman parintii. Am auzit un psiholog care spunea ca atunci cand simtim in noi un sentiment ca cel mentionat de tine, trebuie sa incercam a respira cat mai profund pentru a introduce in organism mai mult oxigen.
Cateva minute de respiratie ampla sunt suficiente.
Toate cele bune, Adi! Si daca analizam propriile intamplari din viata noastra ceva mai detasat, ajungem si la concluzia ta: „viață nu îți poate oferi decât ce are ea mai bun”, indiferent ce se intampla! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atât de simplu….câteva respirații dar orice facem, daca o facem conștient ne aduce beneficii. Mulțumesc pentru comentariu și zile frumoase!
ApreciazăApreciază