Povestea regelui pelican

A fost odată un rege bătrân, bogat care domnea într-un regat îndepărtat de lume, dar frumos că într-o poveste. Și acest rege avea un fiu, singurul lui moștenitor. Și cum era foarte bătrân și bolnav, dorea foarte mult să-și vadă fiul însurat, să se asigure că va fi bine. În acest scop, a organizat un mare bal la palat, în scopul de a cunoaște prințese dornice și care să merite să fie viitoare regine. Și au venit foarte multe, și au încercat să-l încânte pe prinț ba cu bogațîi, ba cu aspectul lor fizic sau cu cât de pricepute sunt în toate cele. Prințul rămase neînduplecat deoarece sufletul lui nu a simțit pentru nici una dintre ele acel mesaj secret al inimii care să-i spună că este cea pe care o așteaptă.Balul a ținut 3 zile și trei nopți fără întrerupere iar în a treia noapte se prezența o frumoasă prințesă necunoscută, pricepută și cu ceva ce făcea să se întoarcă capetele tuturor. Mai puțîn al prințului care rămase în continuare ferm pe poziție, și îi răspunse politicos că nu este ceea ce sufletul sau își dorește. Atunci frumoasă prințesă se înfurie tare rău, își arată hidoasă față de vrăjitoare căci asta era în realitate și făcu o vraja prin care transformă pe prinț într-un pelican. În plus ea îl blestemă să nu poată să rupă vraja decât dacă găsește în iazul din curtea regală un peștișor de aur care îl va ajută să rupă vraja…Așadar prințul, pelican acum se plimbă trist prin stufărișul iazului, și nici poftă de mâncare nu avea. De fapt parcă nici nu își dorea să rupă vraja neapărat…el își dorea fericire. Și plimbându-se așa trist, întâlnește o frumusețe de pelican femela, ce înota grațioasă făcând slalom printre firele de papură.Prințul se lua imediat după ea și începură să stea de vorba. Ea se oferi să-i arate locurile, împrejurimile iar el simțea că nu mai poate respiră. Ceva îl apasă în capul pieptului și curând își dădu seama că s-a îndrăgostit. Era exact ceea ce aștepta să se întâmple în viață să. Obosiți de atâta plimbare, cei doi luară o pauză, se retrasera într-n loc mai retras și prinseră câțiva peștișori. Cam așa decurgeau lucrurile în iaz iar prințul se simțea în largul lui. Până când într-o zi din gușă să plină cu peștișori, când o deschise că să o servească pe iubita lui, sări un peștișor de aur foarte vesel. El îi spuse că a fost trimis să rupă vraja vrăjitoarei și să-l transforme din nou în prinț moștenitor. Dar prințul fiind foarte fericit așa cum era, a refuzat propunerea pestisorului, alegând fericirea unei relațîi de iubire autentică.În acest caz peștișorul și-a văzut de drum iar ei se bucurau împreună unul de celălalt. Până când într-o dimineață, prințul când se trezi văzu că lângă el doarme o frumoasă față cum nu a mai văzut niciodată. Abia atunci realiza că nici el nu mai este pelican. A așteptat cu drag să se trezească iubita lui care i-a povestit că și ea era o prințesă blestemată de vrăjitoarea cea rea căreia îi era frică să nu cucerească inima prințului, sortită să se destrame blestemul dacă reușea să se îndrăgostească cineva de ea.În aceste condiții, s-a întors la palat spre bucuria și liniștea sufletească a tatălui sau, a fost încoronat că rege al ținutului. A fost o nuntă frumoasă și neobișnuită deoarece s-a mâncat mult peste și poate ghiciți de ce…au luat parte la ospăț stoluri de pelicani, prieteni cu regele.Au trăit fericiți că în orice poveste cu final fericit.Morală poveștii…alege calea care te face fericit și viață ta se va schimbă în bine. Fericirea interioară o construiește și pe cea exterioară….

Adi 3PAS