Dăruiește și vei primi înzecit…..oare din motivul asta o facem? Dăruim în permanentă ceva fie bani, fie un ajutor, fie un zâmbet, o îmbrățișare, un gând. Oare câte din acestea le facem dezinteresat? Poate pe cele care nu ne costă….și nu numai….Și din păcâte iubirea, dragostea de cele mai multe ori este și ea condiționată…vrem să primim ceva înapoi. Acuma întreb când îmbrățișezi pe cineva drag dăruieșți sau primești acea îmbrățișare? Sau amândouă?
La un curs ne-a întrebat profesorul dacă știm ce este compasiunea…am asociat-o cu altruismul, cu milă, cu grijă pentru celălalt sau cu empatia. Dar de fapt se spune că este atunci când îl tratezi pe celălalt că fiind egalul tău…când de exemplu îi dăruieșți ceva de mâncare unui cerșetor să nu simți superioritate…Și ceea ce dăruiești să fie din inima, să nu aștepți neapărat ceva, nici măcar mulțumesc…Dar despre a dărui s-a vorbit foarte mult, s-a scris și mediatizat foarte mult….toți suntem îndemnați, uneori parcă “forțați”, împinși către acte de caritate prin mediatizarea insistentă…dar de primit știm?
Nu întotdeauna dăruim, din când în când mai și primim. Dar există multe persoane care nu știu să facă asta, sau nu vor…iar principalul motiv este frică, camuflată în spatele unor mășți:
- RUȘINEA față de ce vor spune ceilalți
- MÂNDRIA care spune că ai și nu este demn să primeșți
- FRICĂ de a nu rămâne îndatorat celuilalt
- SENZAȚIA că nu este oferit cu iubire
Dacă privim mai atent toate acestea sunt pretexte, motive nejustificate pentru cel din afară, nu și pentru cel implicat. Chiar eu am căzut în această capcană de curând. Mi s-a oferit ceva și am refuzat. Am simțit cumva că nu este totul în regulă…și de aici am căutat justificări, cumva mă mințeam singur…Nu voi șți niciodată dacă am făcut alegerea bună….Dar m-a marcat nu știu încă pentru cât timp…și m-a făcut să reflectez la asta.
Este necesar să urmăm inima cum s-ar spune și să recunoaștem și să apreciem momentele de dăruire sinceră…gestul de a refuză pe cineva, îl poate face să se supere sau să se simtă stânjenit. Această stânjeneală apare datorită faptului că se confundă el însuși cu ceea ce dăruiește și atunci simte că el a fost respins…NU, NU suntem nici ceea ce dăruim nici ceea ce primim….
Nu iau în discuție acel mod de a primi și a dărui pentru care unii sunt luați la întrebări zilele astea…Doar ce pornește din inima, din suflet, și care aduce bucurie.
Un exemplu frumos este faptul că atunci când copilul vine de la școală cu un merit deosebit, o notă bună, este necesar să-l felicităm sincer, să simtă aprecierea și bucuria noastră și să-și dorească în continuare rezultate bune pentru a revedea această bucurie…..Dacă “sărim” să-l recompensăm material el va asocia precum în experimentul lui Pavlov rezultatul cu recompensă și atunci motivația lui va fi alta. Chiar am asistat la asemenea discuții între tată și fiu. Tatăl l-a motivat pe fiu cu bani pentru a lua parte la activitatea din curte (să curate de pe perete cu matura niște omizi) și am fost de-a dreptul surprins când i s-a cerut să culeagă niște cireșe pentru bunica băiatul a întrebat ce primește pentru asta….
Și în încheiere, că tot suntem în prag de seară, va mai spun o poveste motivațională….Pe malul marii, după o furtună, se zbăteau pe uscat foarte multe stele de mare…O fetiță se plimbă pe acolo și când le-a văzut, a început să ia una câte una să le arunce înapoi în mare. Un om care trecea pe acolo o întreabă de ce face asta, oricum sunt mii și nu le poate salva pe toate…La care fetiță îi spune că pentru EA contează..adică EA fiind fiecare stea de mare salvată….
Așadar sper că gândul meu bun și curat prezent în fiecare postare să ajungă și de dată această la sufletul vostru, să atingă acea coarda sensibilă care face să vibreze tot ce avem mai bun și mai luminos în noi.
Cu drag
Adi 3PAS
3 PAS(I) CĂTRE CEILALȚI 