PESCARUL CEL BĂTRÂN ȘI PEȘTIȘORUL DE AUR

A fost odată un pescar bătrân care trăia în apropierea unui lac bucurându-se de liniște și relaxare pentru anii săi mulți adunați. Deoarece în tinerețe a fost foarte harnic și muncitor, bătrânul a hotărât să se retragă  în coliba sa de pe malul lacului, îndeletnicindu-se cu pescuitul, activitate care îi asigura și hrană zilnică pentru el, pentru motanul său și nu numai….

Pescarul avea întotdeauna lângă el o găleată cu apă în care punea peștii pe care îi prindea. După câteva ore de stat pe marginea lacului, evalua dintr-o privire peștele prins și apoi îl împărțea cu cele câteva viețuitoare care îi țineau companie, și anume o rată cu boboceii săi și o barza în trecere pe acolo care asista curioasă să vadă ce se întâmplă. După ce hrănea cu mare drag viețuitoarele, de fiecare dată îi mai rămâneau 1-2 pești pe care îi servea la cină împreună cu motanul sau.

Așa trecea vremea bătrânului pescar, până când într-una din zile pe malul celălalt se opri un călător flamând, ca să pescuiască și el ceva. Imediat ce își întinse uneltele, din stufăriș apărură câțiva bobocei de rată care se jucau gălăgioși. Călătorul de frică că îi va speria peștele apucă un bat și îl zvârli în direcția boboceilor de rată. Boboceii s-au ferit de bățul aruncat și traversară pe malul celălalt lângă mama lor.Bucuros că a scăpat de gălăgioși, călătorul îi urmă cu privirea și atunci observă pe bătrânul pescar care scotea din apă câte un peste la fiecare câteva minute.

După aproximativ o ora în care nu a prins nimic, își lua inima în dinți și traversa că să stea de vorba cu bătrânul pescar. Bătrânul povesti că în urmă cu mult timp, când a hotărât să se retragă la colibă să, într-una din zile a prins un peștișor de aur. Acesta i-a spus bătrânului că în acest lac există peste din abundență, pentru toate viețuitoarele. Dar nu toate sunt capabile să-l prindă așa că bătrânului îi revenea sarcina să  hrănească  din peștele prins, viețuitoarele care veneau în preajma să. Urmând acest sfat, peștișorul de aur i-a promis că niciodată nu va suferi de foame pe malul lacului, dar nici de plictiseală. Bătrânul a fost foarte încântat să audă aceste lucruri, și păreau firești pentru el căci era iubitor de felul sau, și bătrân fiind nu obișnuia să mănânce mult. Așadar bătrânul  eliberă peștișorul de aur, și se bucură din plin de zilele care au urmat, pline de voie bună și belșug.

În concluzie, bătrânul îi spuse călătorului că lecția pentru care soarta l-a adus pe aceste meleaguri să o învețe, este cu cât dăruiești mai mult din ceea ce ai cu atât nu vei duce niciodată lipsa. Iubirea pentru cei din jur întotdeauna este răsplătită cu iubire, această fiind elementul principal de care avem nevoie, căci dacă avem iubire, putem avea orice. Călătorul pleca bucuros de ceea ce învățase în acest popas, îi mulțumi bătrânului și își văzu de drum, povestind tuturor despre bătrânul pescar și peștișorul sau de aur, așa cum și eu la rândul meu v-am povestit despre ei. Povestea merge mai departe, întotdeauna.

Adi 3PAS

P.S. Poveste inspirată de fotografia ce am primit-o cadou 🙂