PETRECEREA CIUPERCUȚEI

A fost odată într-o pădure din tărâmul imaginației o Ciupercuță veselă, prietenoasă ce se înțelegea de minune cu toate viețuitoarele, fie insecte, păsări sau animale. Gâzele se adăposteau sub maiestoasa ei pălărie, de ploaie sau de arșița verii, iar alte viețuitoare se obișnuiseră să-i povestească tot ce aveau pe suflet deoarece Ciupercuță era o bună ascultătoare și foarte înțeleaptă, avea o vorba bună și plină de iubire pentru fiecare.

Dar iată că se apropie ziua Ciupercuței. O zi mult așteptată deoarece pentru că o iubea toată lumea, veneau cu mic, cu mare la ea la petrecere. Doar că de dată această ea simți nevoia să facă ceva special, să pregătească o surpriză pentru doi prieteni dragi ei, Șoricelul și Pisicuță. Auzise ea de prin vecini că cei doi nu prea se înțeleg bine și se gândi să îi ajute să se cunoască mai bine și nu se putea într-un cadru mai potrivit decât la o petrecere. 

Zis și făcut, Ciupercuță a scris invitațiile pentru cei doi, organizând astfel o petrecere restrânsă. Pentru aceasta se pregăti cu un tort, ceva antreuri dar și cu echipament sportiv având în vedere că cei doi invitați au multă energie și le place să alerge, așa că pregăti o șapcă și o minge de fotbal.

Primul care sosi Șoricelul s-a arătat foarte vesel și recunoscător că a fost invitat. Dar când întră pe ușa Pisicuță, el se sperie așa de tare încât se ascunse sub șapcă. Ciupercuță văzând toate acestea, îi lua cu binișorul și îi invită să se cunoască. Și așa printre vorbe și câteva glume bune, cei doi au aflat că au multe lucruri în comun cum ar fi că le place mișcarea și joaca la nebunie, și că amândoi sunt mari consumatori de produse lactate, Șoricelul brânză și cașcaval, iar lapte și smântână Pisicuță. În plus, Șoricelul fiind o viețuitoare oarecum sălbatică este nevoit să-și procure hrană fără să facă ceva rău intenționat iar Pisicuță îl mai alerga câteodată din dorința de a se juca, plictisită de una singură în casă dar nu a apucat niciodată să-i spună acest lucru căci Șoricelul speriat fugea cât îl țineau picioarele și se ascundea.  Și așa din vorba în vorba au ajuns la concluzia că nu au motive să se dușmănească, ba chiar pot fi prieteni buni. Acestea fiind spuse până Ciupercuță a fost  gata cu pregătirile, cei doi invitați au luat mingea și s-au jucat un pic. După care au intrat în căsuța Ciupercuței și s-au bucurat de ospitalitatea ei  și  de această ocazie minunată de a se cunoaște amândoi arătându-și recunoștință și oferindu-i la plecare gazdei Ciupercuță câte un mic cadou. 

Ciupercuță se culcă liniștită după plecarea celor doi prieteni, plină de bucurie și satisfacție sufletească datorită faptului că a înlesnit legarea unei prietenii frumoase.  

Concluzia: Încearcă  să nu judeci pe pe nimeni, mai ales dacă  nu-l cunoști foarte bine. Iubește pe cei din jur fără să ții cont de aspect, mediu din care provine sau obiceiuri. Pur și simplu iubește viața, sub toate formele ei de manifestare.

Adi 3PAS 

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe