Când plouă floarea pare tristă Dar lacrima ei n-ajunge in batistă Potolește setea de la rădăcina Iar ea emană bucurie și lumină. Când plouă tu ești mereu senină Norii nu-ți pot umbri a ta lumină Căci ea vine din suflet, nu din soare Chiar dacă viața uneori mai doare. Acum, o lacrimă observ pe-al tăuContinuă lectura „Când plouă”
