O primăvară de vis…urât

Am intrat în a doua „porție” a stării de urgență. Acest mic și rău inamic public ne-a făcut să ratăm cel mai frumos anotimp. Dar acesta este un mod limitat de gândire, care nu mă caracterizează. Pentru că pentru fiecare este diferit.

Pentru mine, căci despre asta vreau să scriu, nu s-au înrăutățit foarte multe lucruri. Sunt recunoscător că am încă un serviciu care poate funcționa și în aceste condiții, și un cățel drăguț care mă scoate la plimbare de două ori pe zi (opțiunea mea, a lui sigur ar fi alta).

Dar cu toate acestea, pentru că sunt o persoană destul de empatică, mă afectează ceea ce se întâmplă în jur…izolare, suferință, stres, anxietate. Vorbind despre oameni…..

Personal sunt necăjit că nu mi-am mai vizitat mama de mai mult de o lună, din teamă că îi pot pune viața în pericol, datorită vârstei și problemelor de sănătate se află în categoria de risc ridicat în caz de infectare. Prin specificul meseriei ajung în mai multe locuri, întâlnesc mai multe persoane pe zi, și mă feresc atât cât este omenește posibil, fără exagerări. În plus, dacă tot ies din casă, sunt responsabil și cu aprovizionarea casei cu cele de trebuință. Acestea au fost motivele pentru care nu merg în vizită nici măcar la mama deoarece riscul cel mai mare îl prezintă persoanele asimptomatice, iar cum eu, mulțumesc lui Dumnezeu am sistemul imunitar destul de bun îmi este teamă să nu fiu purtător al inamicului public.

• 

Această perioada ciudată este o perioadă a adevărului, care ne pune față în față cu noi înșine, sau ne arată adevărata față a noastră și a celor din jur. Nevoiți să petrecem mai mult timp alături de cei dragi, apar cele mai paradoxale situații…de la nervi, atacuri de panică și certuri până la relații ce se leagă mai strâns că niciodată. Iar aceste lucruri nu sunt decât dezvăluirea adevăratei fețe a relației cu ceilalți membri ai familiei.

Ceea ce avem de făcut, corespunde ca o mănușă unui slogan publicitar „Gândim global, acționăm local”. Mai mult ca oricând, responsabilitatea fiecărui individ în parte se reflectă în starea de bine a celor din jur. Mai trist este că cel mai probabil disciplina se datorează mai mult fricii de amendă decât a unei decizii conștiente.

Ceea ce se întâmplă acum, cu siguranță va trece. Tot ce avem de făcut este să ne păstrăm calmul și buna dispoziție și să nu încetăm să credem într-o lume mai bună, în oameni mai buni.

Razi cât mai mult și fii optimist, nu îi va plăcea virusului pentru că ar avea mai mult de muncă….(este o glumă dar mai cu tâlc).

Cu încredere și speranța că totul va fi bine!

Adi 3PAS