3 PAS(I) CĂTRE CEILALȚI

Despre timp numai de bine

De ce numai de bine? Pentru că destul de des aud expresia “ timp mort ”. Este adevărat că este o metaforă, un joc dar este cât se poate de falsă. Timpul este mai viu decât oricând. Da, când nu știi cu ce să îl ocupi, pare că trece mai lent și ești plictisit, dar spre invidia celor care nu găsesc timp liber, crede-mă, trece la fel de repede. În nici un caz nu este mort. “ Timpul înseamnă bani ” sau “ time is money ”cum este expresia originală este una din cele mai relative că să nu spun neadevărate expresii. Cu excepția agenților de Securitate și a taximetriștilor nu mai cunosc prea multe meserii plătite cu ora. Și mai ales unde să stai mai mult și să fii plătit corespunzător. Și dacă stau bine să mă gândesc, în orice activitate suma banilor este condiționate de numărul de clienți, de programul de lucru, de noroc câteodată…chiar nu îmi vine acum în minte vreo activitate unde să depindă numai de timp câștigarea banilor…

Am vorbit numai de câștig când am spus că timpul înseamnă bani. Dar poate însemna și o relativă pierdere, atunci când plătești niște servicii și de obicei destul de scump doar pentru că le vrei repede. Și am spus relativă pierdere pentru că de fapt pierzi bani dar câștigi timp pentru altceva, practic îți cumperi timp. Se pot da și exemple aici iar unul destul de relevant este că îți propui să ajungi din București la Cluj. Poți alege să te deplasezi cu trenul, autoturismul sau avionul. Probabil că cel mai mult timp îl pierzi dacă mergi cu trenul. Dacă mergi cu autoturismul ai libertate de mișcare și dacă este încărcat la capacitate maximă este dovedit că fiind cel mai ieftin mod de a călători. Dar cu avionul, diferența de timp este incomparabilă. În schimbul prețului călătoriei îți rămâne foarte mult timp pe care să îl petreci cum vrei tu.

Asocierea timp-bani are foarte multe aspecte. Un altul demn de luat în considerare este faptul că timpul este mai “prietenos” cu cei care au bani. Mai exact poate fi direct proporțional cu situația materială. Dacă ai bani, ai mai multe opțiuni de a “face rost” de timp. Pot oferi și aici un exemplu bun…trebuie să zugrăvești casă și te pricepi. Ai varianta în care să zugrăvești singur dar îți va lua ceva timp, sau vei plăti pe altcineva să zugrăvească iar în acest timp tu faci altceva. Dar dacă nu ai acești bani nu ai cum să îți cumperi acel timp “liber”.

Ceea ce m-a determinat să scriu toate acestea a fost o conștientizare a faptului că eu mi-am pierdut nițel echilibrul în gestionarea timpului. Și aici fac o paranteză…timpul se împarte în câteva categorii clare:

timp oferit gratuit, din iubire celor dragi petrecând timpul în mod plăcut împreună cu ei sau prestând diverse activități pentru ei și/sau cu ei
timp “vândut” adică prestarea unor activități prestate și pentru care ești plătit
timpul liber, în care tu alegi ce faci, și cum îl petreci timpul furat în care ai niște obligații față de anumite persoane și nu se încadrează în nici una din categoriile de mai sus sau mai multe variante am scris în “Hoții de timp” .

Eu în ultima perioada am simțit că programul meu flexibil a fost interpretat drept timp liber și mi-au fost “trasate” tot soiul de sarcini pe care din diverse motive nu le pot refuza în schimb găsesc din ce în ce mai puțin timp și mai puțină inspirație pentru a face ce îmi place cu adevărat.

Și ca să închei totuși aceste gânduri, îți mai spun una bună : TIMPUL NU EXISTĂ. Nu a fost idea mea dar pur și simplu mi-a fost ușor să o asimilez. Iată câteva argumente care justifică acest lucru: nu a fost descoperit ci inventat de oameni că să explice cumva schimbările care se petrec și să le “cântărească” asemeni frigului care nu este palpabil nici nu are unitate de măsură decât valoarea indicată de termometru și este relativă în funcție de cum îl simțim, timpul nu poate fi măsurat și nici acumulat sau oprit ci doar observată trecerea lui ceasul și cronometrul nu sunt instrumente de măsură ci de observare…așa cum un purice este doar un punct negru, iar dacă îl observi cu o lupă vei vedea că este un punct negru cu picioare 😊.

Și ca să nu te las să pleci așa liniștit, îți las o tema de gândire…se spune că nici viitorul nu există așa cum îl percepem noi…tot ceea ce urmează să se întâmple se știe deja, pentru fiecare alegere a noastră din fiecare clipă există deja un scenariu prestabilit (nu mă întreba de cine, s-ar putea să nu îți placă răspunsul). Sper că am reușit să îți captez atenția și dacă ai ajuns până aici, cred că mi-ai dăruit din timpul tău, fapt pentru care îți mulțumesc și te mai aștept.

Adi 3PAS

Dacă ai fi

În fluture m-aș transforma 
Petalele ți-aș săruta
Dacă ai fi floare. 

In vânt blând m-aș transforma 
Crengile ți le-aș mângâia 
Dacă ai fi copac. 

In cer nemărginit m-aș transforma 
Să fiu cu tine oriunde ai zbura 
Dacă ai fi pasăre. 

Dar cum nu ești 
Rămân așa 
Și te cuprind cu Îmbrățișarea mea ... 

Adi 3PAS

Dragostea este oarbă….ura de asemenea

Dragostea este oarbă se spune, și pe bună dreptate, atunci când ești îndrăgostit ai tendința de a minimaliza, de a nu vedea așa zisele defecte ale partenerei ci doar calitățile, cele de care te-ai îndrăgostit. Când urăști situația este aproape identică, numai că în acest caz vei vedea numai defectele, devenind orb în ceea ce privesc calitățile.

Și întrebarea care mă frământă este : ce este atunci când vezi clar, obiectiv? Oricum nici una din situațiile de mai sus nu sunt reale. Sunt iluzii care te fac să ignori defectele respectiv calitățile unei persoane. Orice om are atât calități cât și defecte, dar acestea sunt doar etichetări raportate de către cel care face analiza persoanei. Am auzit undeva că atunci când iubești porți persoana în inima, atunci când urăști, o porți în minte. Foarte adevărat, în ambele cazuri ești prins de persoana respectivă într-un schimb de energie, ești legat de ea. Dar asta este valabil pentru tine și are legătură cu ce simți tu față de o anumită persoană. Este mai puțin important ce simte persoană respectivă pentru tine .

Și reformulez întrebarea care mă frământă mai devreme…în afară de dragoste și ură mai există și altceva? Da, desigur. Din punctul meu de vedere mai există două categorii : ignoranța (indiferență) și iubirea necondiționată.

Ignoranța( indiferența) se manifestă în mod special față de persoane pe care nu le cunoști sau le cunoști atât de puțin încât nu simți nimic special față de ele. Și este puțin probabil să devii indiferent față de cineva dacă înainte ai simțit față de persoană respectivă dragoste sau ura. Indiferența te face să nu conteze dacă anumite persoane există sau nu, viață lor nu se intersectează cu a ta și nu ți-o influențează.

Cât despre ultima categorie, iubirea necondiționată sunt mult mai multe de simțit decât de spus. Este mai presus de orice, mai presus de rasă, sex, orientare sexuală sau vârstă, este pur și simplu iubire. Este atunci când dăruiești fără să aștepți ceva în schimb, sau fără să te întrebi dacă persoană respectivă merită. Este atunci când simți că faci parte din lume, dar întreagă lume face parte din tine. Și cel mai important, se extinde asupra a tot ce este viu și natural, fie că este vorba de oameni, animale, plante sau insecte. Este atunci când simți bucuria sau tristețea unui cățel, atunci când nu îți vine să mai rupi o floare că să o dăruiești, sau când deschizi geamul și cu un șervețel scoți afară păianjenul în loc să-l strivești cu piciorul. Dar pentru că acestea sunt doar părerile mele, pe care le accepți sau nu, hai să îți spun cum mă raportez eu la ce am scris mai sus.

Mă simt conectat la tot ceea ce este viu și mă înconjoară. Îmi plac în mod special oamenii, atât de mult încât atunci când folosesc transportul în comun, îmi face deosebită plăcere să le privesc fețele și să le analizez, să îmi închipui o poveste despre fiecare. În plus, orice persoană nou întâlnită, cu care întru în contact, vorbesc și petrec în preajma ei mai mult de câteva minute , face că prin magie să dispară acel sentiment de persoană străină, încep să am sentimentul că ne cunoaștem de o viață întreagă. Și deși nu îmi fac cunoscute aceste sentimente, sunt persoane care simt acest lucru și ne acceptăm reciproc cu mare ușurință. Personal consider iubirea necondiționată formă supremă de iubire, sau mai exact singura care contează cu adevărat, deoarece este starea în care accepți cu calm și blândețe ceea ce îți oferă viață știind în sufletul tău că viață nu îți poate oferi decât ce are ea mai bun. În încheiere, îmi doresc să te oprești o clipă și să reflectezi la ce am scris aici. Uită-te un pic la tine, în interior și gândește-te unde te situezi în raport cu ceilalți? Dar în raport cu tine?

Cu mult drag

Adi 3PAS

P.S. Articol scris în urma cu câțiva ani. În ceea ce ma privește pe mine, lucrurile s-au schimbat un pic. Din când în când simt un fel de agresiune care parcă așteaptă sa se manifeste, din partea altora asupra mea. Ceva asemănător cu ideea aceea când cineva pândește la colț sa apară victima. Încă mai caut sursa acestui sentiment dar când o voi găsi și elimina, sigur voi scrie un articol :).

Mergând prin ploaie

Mergând așa grăbit prin ploaia ….. udă
Am fost lovit pe neașteptate de o dudă
Ce mi-a pătat a mea cămașă
Ca nu stiu cu ce-o să mai iasă!

Presimt ca pata s-a cam atașat de mine
Precum ciulinele de câine
Am incercat cu apă rece
Dar ea nu vrea deloc sa plece

E roșie precum bujorul
Sau cum e-al mândrei obrăjorul
Si mă va însoți o zi întreagă
Deoarece nu are altă treabă.

Aceasta a fost o simpla parodie
Am lăsat degetele libere sa scrie
Nimic nu e adevarat din ce am spus
Dar cel mai important e dacă ai râs.

Adi 3PAS

P.S. Daca ți-a plăcut…știi ce ai de făcut 🙂

Eu nu port mască

Eu (nu) port mască
Nu pot fi decât EU
Dar dacă o fac
O fac de dragul tău

Nu mă accepți
Așa cum sunt
Decât să doară
Prefer să mă ascund

În spatele unui vers
Găsești un univers
De vise și emoții
De gânduri
Ale nopții

Găsești aici și soare
Și ploi, poate chiar furtună
Dar de nu ești atent
Pare doar vreme bună

Zâmbesc, sunt pozitiv
Știu că toate trec
Și nu este o masca
În toate astea…cred.

Adi 3PAS

Floarea de crin

Un crin frumos scăldat de soare
Nu este o floare oarecare
El cu parfumul său de gală
Se crede de spiță regală.

Mai crede că ar putea să te îmbete
Încât să uiți să mai faci buchete
Ramai vrajit de formă și culoare
Și nu-ți mai vine sa culegi vreo floare.

Și știu de ce m-ai fermecat frumoasă floare
Eleganța ta nu este întâmplătoare
Parfumul tau discret îmi spune
Că ești cea mai misterioasă floare din lume.

Adi 3PAS

Ciulinii

Într-o zi mai pe înserat
Ciulinii s-au adunat la sfat
Având umbre de îndoială
Despre a lor proveniență regală
Nu sunt decât trandafirii, cu nimic mai prejos
Și ei au spini care înțeapă dureros
Dar un trandafir ce era prin preajmă
Simți nevoia să se bage în seamă
Gândiți pozitiv, fiți fericiți
Că de oameni nu sunteți îndrăgiți
Soarta noastră-i crudă, de cum inflorim
Suntem puși în glastre și-n scurt timp murim
Din vorba-n vorba, concluzia e clară
Trandafirii să nu-i mai lăsăm să moară
Iar floarea de ciulin când o privești
Citind aceste rânduri…să zâmbești!

Adi 3PAS

Confuz…

Confuz în ceața gândurilor reci
Nu îmi dau seama dacă vii sau pleci
Dar sigur eu îți simt prezența
Și pentru mine asta e Esența

Când ești în gândul meu aproape
Radiezi plăcut ca și un soare
Indiferent dacă e zi sau noapte
Ceața ce mă-nconjoară dispare

Acum, nu știu ce să mai fac
Mă simt pierdut, simt că am trac
Dar știu că totul va fi bine
Te simt, simt sufletul din tine

Simt inima cea mare cum îți bate
La care am pus și eu jumătate
În dar ca să nu duci lipsa mea iubire
E tot ce am, să o păstrezi bine.

Adi 3PAS

Un trandafir și o mâna de copil

Un trandafir și o mâna de copil
Au în comun ceva foarte subtil
De îi iei tare, se vor apăra
Cu argumente clare, ce le poți vedea

Și ne mândrim cu frumusețea lor
Dar nu-i lăsăm să devină ce vor
Ne dorim să ne reperezinte
Cu toate că EI nu sunt NOI, se simte

Ei nu sunt agresivi, se protejează
Dar nu pricepi mesajul, nu ești mereu pe faza
Nevoia lor este atenție și iubire
Nu au nevoie de a ta mândrie.

Adi 3PAS

Plasa de fluturi

Stau uneori și mă întreb dacă pentru fluturii din stomac exista vreo plasă. Ca să îi prinzi și să îi scoți de acolo. Ar fi simplu dacă imediat după aceea nu ai avea o apăsare referitoare la faptul că le reduci șansele de supraviețuire. Dar cine mai are nevoie de ei? Îi poți pune in acea carte pe nume insectar. Dar dacă se va citi pe fața lor, limpede, sentimentele care te-au împins la acest gest?

Îți propun un joc. Le dai drumul să zboare pe o pajiște înflorită de munte. Apoi faci câțiva pași prin iarbă stropită de rouă și aștepți. Dacă se întorc la tine in stomac, primul gând care îți vine este că poate acolo este locul lor, așa cum al unui fruct este în copac până când pendula arată că este momentul să îl culegi(fara teama, nu este cel oprit) și să hrănești fluturii care s-au întors acasă sperând să nu îți mai gâdile cele mai emoționante amintiri.

Adi 3PAS

Text scris cu cele 12 cuvinte evidențiate, propuse în această ediție în blogul lui Eddie.