Trei situații în care ploaia s-a oprit pentru că am avut nevoie de asta

S-a întâmplat cândva în anul 2014, într-o zi normală de lucru. Pentru cine nu mă cunoaște bine, sunt tehnician, iar o mare parte din activitate o desfășor pe teren, în aer liber de cele mai multe ori. Și în ziua respectivă, aveam programată o instalare de camere video la exterior. Ne-am întâlnit la firma și ploua cu găleata. Ne întrebam ce să facem…dacă să mai mergem la lucrare. Decizia a fost să mergem, măcar să ne vadă că am avut bunăvoința de a ne deplasa. Exact în momentul când am ajuns acolo, ploaia s-a oprit, și toată ziua nu a mai plouat deloc, în felul acesta am reușit să ne ducem treaba la bun sfârșit.

În toamna anului 2017, am avut planificată o excursie de două zile în localitatea Greci din județul Tulcea, împreună cu cercetașii centrului local unde activez ca voluntar. Dimineață devreme, ne-am întâlnit cu copii la punctul de plecare, împreună cu părinții lor. Tatăl unui dintre copii m-a întrebat ce o să facem dacă plouă. I-am răspuns că de obicei vremea ține cu mine dar avem și activități de interior pentru cazuri cu vreme nefavorabilă. Am plecat cu un microbuz mai mare(19 locuri) și unul mai mic (9 locuri). De când am plecat, a plouat torențial tot drumul până am ajuns la destinație. Acolo, am descărcat bagajele, ne-am odihnit un pic  și am servit masa. După aceea, văzând că ploaia s-a încetinit foarte mult, abia dacă se mai făcea simțită, am pornit să vizităm renumitul muzeu de științe naturale. Am fost cu adevărat impresionați de aranjarea muzeului cu simularea microclimatelor specifice zonei, cât și partea despre obiceiurile culturale vechi și noi ale zonei. Aici am aflat despre o datină românească din zona, și anume mosoaia, unde câteva persoane interpretează niște personaje, costumați și mascați, ceea ce m-a dus rapid cu gândul la Haloween. După ce am ieșit din muzeu, văzând că nu numai s-a oprit ploaia dar a ieșit și soarele, am pornit către munții Măcinului, unii dintre cei mai vechi munți din România. Nefiind foarte înalt, am reușit să urcăm până în vârful Țuțuiatul , unde ne-am bucurat de o priveliște minunată, apoi la coborâre ne-am distrat copios jucând un joc într-o poieniță. Și în final ziua s-a terminat cu bine, iar a două zi ne-am bucurat de aceeași vreme frumoasă până la prânz când a venit vremea să plecăm spre casă. Surpriza mare a fost că nici nu am plecat bine că iar a început să plouă și a tot plouat până am ajuns acasă.

Cea mai recentă întâmplare a fost în această seară, picătură care m-a motivat să povestesc despre asta. Seara de obicei ies cu cățelul la plimbare. În mod normal, în funcție de ora la care ajung acasă, obișnuiesc să ieșim cam între orele 19 și 20. Deși astăzi am ajuns mai devreme, la puțin timp după ce am intrat în casă, a început furtuna…tunete, fulgere și ploaie torențială. Am tras de timp, am zis că poate se oprește, dar Sparky nu mai avea răbdare să stea în casă, mă apuca de degetele de la picioare, se ținea după mine peste tot, sau lătra și îmi arăta ușa. Pe la 19.30 mi-am luat inima în dinți cum se spune, o jachetă semi-impermeabilă căci umbrela nu o suport, și hai la plimbare. Nu mai ploua așa tare, iar surpriza mare a fost ca după vreo 5 minute chiar s-a oprit. Nu de tot, dar atât de neglijabil încât am simțit nevoia să îmi dau gluga jos din cap. Vremea s-a menținut așa până am intrat în casă. Cam la 10 minute după ce am intrat, s-a întețit din nou ploaia, parcă știind că suntem bine, la adăpost.

Toate aceste întâmplări și sunt sigur că au mai fost și altele(legate de ploaie) îmi place să le numesc sincronicități. Poți să spui doar că sunt o persoană norocoasă( și asta este adevărat) sau poți să crezi ce vrei.

Am ca dovezi și alt gen de sicronicitati, despre care poate o să povestesc cu altă ocazie, dar au fost suficient de multe încât să fiu convins că intenția, asociată cu emoția și cu siguranța că totul va ieși așa cum trebuie,  practic pune tot universul în mișcare și îți creează situațiile favorabile planului tău.

Numai că nu mereu suntem conștienți de ce atragem în viață noastră, și de aceea este considerat un secret de cei care știu și stăpânesc aceste aspecte ale vieții. Inclusiv faptul că tu, ești acum aici și citești aceste rânduri face parte din planul divin alcătuit împreună de mine, de tine și de Dumnezeu. Eu am scris, tu citești și între sufletele noatre se creează o legătură magică…..pentru care sunt recunoscător.

Pe curand, 

Adi 3PAS

Mesajul secret

Zilele trec încet dar sigur. Parfumul florilor de salcâm ne-au ocolit, noi fiind izolați de nici măcar o adiere de vânt nu a reușit sa ne aducă mai aproape de natură.

Am amorțit cu degetul pe un buton al telecomenzii încercând să evadez de pe canalul care nu îmi mai trezește nici o emoție, numai vorbe fără sens.

Așteptăm cu nerăbdare un semn că totul este bine, înainte ca ultimul fir de speranță să dispară precum un siaj în apele învolburate ale unui râu ce se grăbește parca către o impunătoare cascadă.

In zorii unei dimineți învăluite de mister, in care îmi răsunau in urechi versurile unui cântec ” du-te dar nu pleca, fugi dar nu repede” s-a ivit oportunitatea de a pleca „departe de tot” cu un crez puternic că totul nu a fost decât un coșmar.

Adi 3PAS

P.S. Povestire alcătuită cu ajutorul celor 12 cuvinte puse în joc pe blogul lui Eddie.

Micuța stea

Micuță stea, micuță stea

De unde vine strălucirea ta?

Mi-e teamă să mărturisesc

Dacă cumva o pierd, pălesc?

Micuță stea, micuță stea

De vei păli, eu nu voi observa

Căci tind să cred că numai din iubire

Poate veni aceasta strălucire.

Așa este iubite privitor

Iubesc și tare îmi e dor

De vremurile când pe timp de vară

Oamenii mă priveau, și adormeau afară.

Adi 3PAS

Florile chiar au viață!

Pe strada pe care trec regulat în plimbările zilnice cu prietenul blănos, cresc câteva tufe de bujori. Pot spune că le știu de când erau mici, adică timide, abia își făceau apariția din pământul tare. Le-am urmărit zilnic forță vitală cu care răzbesc prin frig și ploaie, și iată că acum se apropie de perioada maturității, când bobocii stau sa se deschidă și să ni se arate în toată splendoarea lor. Un parcurs destul de greoi ținând cont că sunt cam trei săptămâni de când am remarcat bobocii care erau atunci mai mici decât cireșele iar acum sunt mai mari decât nucile.

Dar să îți spun de ce am ales sa vorbesc despre ei. De ceva vreme am remarcat una din tufe culcata la pământ de cineva, om sau animal nu îmi dau seama. Nici un fir al tufei cu pricina nu a rămas în picioare, cu toate acestea nu au fost frânte, și mai presus de atât…nu s-au lăsat învinse, nu au abandonat cursul vieții. De aici titlul….

Nu numai că nu au abandonat viața, ba chiar progresele au fost uimitoare. Așteptând cu nerăbdare să înflorească, am remarcat astăzi că cel mai deschis boboc este cel căzut la pământ, de parcă ar vrea să dovedească ceva.

Cu siguranță eu am văzut în această întâmplare că viața merită trăită și poate fi frumoasă și la niveluri mai inferioare…in acest fel îmi aduc aminte de Kipling cu minunata și controversata sa poezie (controversata că unii susțin faptul că nu ar fi el autorul) și unde ne îndeamnă să învățăm de la natura. Am exemplificat aceasta poezie în acest video disponibil pe youtube pe canalul propriu.

Știam că florile sunt vii, exista studii care au dovedit că sunt capabile să comunice între ele și să simtă emoții iar comportamentul acestor bujori întărește acest lucru.

Sa ne auzim cu bine, cât mai curând!

Adi 3PAS

Când plouă

Când plouă floarea pare tristă

Dar lacrima ei n-ajunge in batistă

Potolește setea de la rădăcina

Iar ea emană bucurie și lumină.

Când plouă tu ești mereu senină

Norii nu-ți pot umbri a ta lumină

Căci ea vine din suflet, nu din soare

Chiar dacă viața uneori mai doare.

Acum, o lacrimă observ pe-al tău obraz

Și o sărut, că să uiți de necaz

Zâmbetul tău îmi spune c-a trecut

Și esti senină cum erai la inceput.

Adi 3PAS

O primăvară de vis…urât

Am intrat în a doua „porție” a stării de urgență. Acest mic și rău inamic public ne-a făcut să ratăm cel mai frumos anotimp. Dar acesta este un mod limitat de gândire, care nu mă caracterizează. Pentru că pentru fiecare este diferit.

Pentru mine, căci despre asta vreau să scriu, nu s-au înrăutățit foarte multe lucruri. Sunt recunoscător că am încă un serviciu care poate funcționa și în aceste condiții, și un cățel drăguț care mă scoate la plimbare de două ori pe zi (opțiunea mea, a lui sigur ar fi alta).

Dar cu toate acestea, pentru că sunt o persoană destul de empatică, mă afectează ceea ce se întâmplă în jur…izolare, suferință, stres, anxietate. Vorbind despre oameni…..

Personal sunt necăjit că nu mi-am mai vizitat mama de mai mult de o lună, din teamă că îi pot pune viața în pericol, datorită vârstei și problemelor de sănătate se află în categoria de risc ridicat în caz de infectare. Prin specificul meseriei ajung în mai multe locuri, întâlnesc mai multe persoane pe zi, și mă feresc atât cât este omenește posibil, fără exagerări. În plus, dacă tot ies din casă, sunt responsabil și cu aprovizionarea casei cu cele de trebuință. Acestea au fost motivele pentru care nu merg în vizită nici măcar la mama deoarece riscul cel mai mare îl prezintă persoanele asimptomatice, iar cum eu, mulțumesc lui Dumnezeu am sistemul imunitar destul de bun îmi este teamă să nu fiu purtător al inamicului public.

Această perioada ciudată este o perioadă a adevărului, care ne pune față în față cu noi înșine, sau ne arată adevărata față a noastră și a celor din jur. Nevoiți să petrecem mai mult timp alături de cei dragi, apar cele mai paradoxale situații…de la nervi, atacuri de panică și certuri până la relații ce se leagă mai strâns că niciodată. Iar aceste lucruri nu sunt decât dezvăluirea adevăratei fețe a relației cu ceilalți membri ai familiei.

Ceea ce avem de făcut, corespunde ca o mănușă unui slogan publicitar „Gândim global, acționăm local”. Mai mult ca oricând, responsabilitatea fiecărui individ în parte se reflectă în starea de bine a celor din jur. Mai trist este că cel mai probabil disciplina se datorează mai mult fricii de amendă decât a unei decizii conștiente.

Ceea ce se întâmplă acum, cu siguranță va trece. Tot ce avem de făcut este să ne păstrăm calmul și buna dispoziție și să nu încetăm să credem într-o lume mai bună, în oameni mai buni.

Razi cât mai mult și fii optimist, nu îi va plăcea virusului pentru că ar avea mai mult de muncă….(este o glumă dar mai cu tâlc).

Cu încredere și speranța că totul va fi bine!

Adi 3PAS

Romantism rural

Simt că aceste vremuri vor rămâne profund marcate în istorie drept evenimente înainte sau după corona virus. Și acum că am stabilit acest aspect, plasez povestea mea cu mult înainte de perioada de izolare socială.

Dacă stau bine și mă gândesc, în acele vremuri Ionel nu avea ceas deșteptător, dar razele soarelui și cocoșul din curte îi spuneau că s-a făcut dimineață. În satul lui din munți își câștigă existența într-o carieră de minereu de aur. Era o slujbă sezonieră, exploatările având loc doar în perioada caldă a anului. Restul timpului, că să nu stea numai în cameră mai participa la diverse activități prin sat.

În zilele marcate cu roșu în calendar Ionel obișnuia să cânte la biserica din sat, unde a dovedit că ceaslovul folosește și la altceva în afară de prinsul muștelor.(vezi Ion Creangă).

Motivul pentru care făcea asta era că dorea cu orice chip să studieze teologia în speranța că va evita pe viitor statul în câmp la cules de cânepă.

Astăzi fiind sărbătoare, se îmbrăcă cu cea mai bună cămașă a sa știind că după slujba de la biserică urmează o horă în bătătura din fața primăriei, aici având ocazia să își găsească o parteneră de dans viitoare nevasta, pe criteriul aspectului fizic și al sfaturilor oferite de sătenii mai în vârstă care sunt mai înțelepți.

Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, în curba dintre dealurile ce mărginesc satul, o întâlni pe frumoasă Maricica, și preferă să rămână împreună cu ea chit că ratau petrecerea din sat. Și nu au regretat decizia luată, s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți(că așa se termină de obicei o poveste cu final fericit 😊

Adi 3PAS

P.S. Această poveste a fost scrisă că participare la jocul celor 12 cuvinte din „blogul lui Eddie

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe