TIMPUL S-A OPRIT

Înainte să abordez tema despre care vreau să îți scriu, aș vrea să fac o introducere. Dacă ții minte, în ultima perioadă au circulat tot soiul de teorii ale conspirației și pseudoștiințifice, legate în mai multe rânduri despre un probabil sfărșit al lumii, ba în 2000, ba în 2012. Asociate acestor teorii mai existau unele cu niște schimbări anormale la nivel planetar, cum ar fi inversarea polilor, modificări ale frecvențelor, și nu în ultimul rând faptul că s-a scurtat ziua, nu mai are 24 de ore chiar dacă în continuare ceasurile noastre asta arăta, ci că ar avea doar vreo 16, acesta fiind motivul pentru care nu mai avem timp. În realitate, și am mai scris cândva despre asta, de fapt nu mai avem bani (ia-o ca o metaforă). Timpul este același dar percepția noastră asupra lui s-a schimbat. Ne asumăm din ce în ce mai multe chestii de rezolvat și în felul acesta practic nici nu mai observăm trecerea timpului pe de-o parte, iar apariția unor rețele de socializare sau platforme de filme care ne fură (sau mai exact le dăruim) timpul nostru pe care îl considerăm prețios. Și într-adevăr timpul înseamnă bani fie că sunt câștigați sau pierduți.
Dar nu despre timp vreau să vorbesc, ci despre percepția avută astăzi asupra lui. Ca în fiecare duminică, nu reușesc mai des, îmi vizitez mama. De obicei mai pe seară, și vizita nu este mai lungă de 30-50 minute. Dar astăzi am fost cuprins de o dorință nebună de a face ceva diferit. Trebuie să precizez înainte de această că mama este foarte bătrână și cu diverse suferințe, din care cauza nu iese din casă neînsoțită. Și profitând de vremea frumoasă de afară, am plecat mai devreme de acasă și am ieșit împreună doar eu cu ea. Am fost în părculețul din apropiere și am petrecut aproximativ o oră și jumătate povestind vrute și nevrute, cum doar când suntem singuri putem face asta.
Am avut senzația că timpul s-a oprit în loc pentru noi. Nu a sunat telefonul, motiv pentru care am ignorat în totalitate atât telefonul cât și ceasul toată această perioadă. Am trăit la maxim fiecare clipă, conectându-ne unul la celălalt și descărcându-ne sufletele de poveri pe care se așternuse un praf imaginar. Am lăsat să hotărască ea când se încheie întâlnirea, iar ea a făcut-o doar cu gândul la mine și la faptul că poate mai am și altceva de făcut. Ce-i drept, știa ea ceva, programul meu nu se termină niciodată devreme.
Dar să revin asupra momentului… practic eram doar noi cu gândurile noastre, suficient de prezenți în moment încât am putut observa și ce se întâmplă în jurul nostru dar fără să ne simțim influențați de evenimente. Pur și simplu eram noi, pe o bancă și îi încălzeam pe rând mâinile reci datorită circulației periferice defectuoase.
Dar acest moment nu a fost singurul din această zi frumoasă. Aveam cumpărați de aproximativ 1 săptămână o selecție de bulbi de primăvară pentru care așteptam un moment potrivit să îi plantez. Și am făcut asta ca un experiment, într-o zonă din partea din față a casei, unde creștea sălbatic un soi de iarbă. M-am hotărât brusc să experimentez ceva (experiența nu există) și am făcut un romb. Da, ai citit bine, când vor înflori mă voi bucura de un romb cu flori nu un rond. A urmat trasarea, săpat și eliminat alte verdețuri pasagere, plantat într-o oarecare ordine și parcă niciodată nu am așteptat primăvara cu atâta nerăbdare. A fost un alt moment în care pur și simplu am ignorat timpul, am fost doar eu cu rombul meu ce va înflori curând… .
Așadar te invit să te abandonezi din când în când uitării și lipsei grijilor, abordează o activitate care îți place dar dacă te scoate din zona de confort cu atât mai bine, și închipuie-ți că timpul nu există.
Dar chiar așa… .există timpul?

Adi 3PAS